Ortodoxe
Sf. Ap. și Evanghelist Ioan; Sf. Cuv. Arsenie cel Mare
Greco-catolice
Sf. ap. și ev. Ioan; Sf. cuv. Arsenie cel Mare; Fer. Ieremia Valahul
Romano-catolice
Fer. Ieremia Valahul, călug.; Sf. Victor, m.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este prăznuit în Biserica Ortodoxă la 26 septembrie. Atunci este arătată, pe larg, viața lui cea sfântă. În ziua de 8 mai se cinstește numai pomenirea semnului minunat, care avea loc, în fiecare an, în ziua de 8 mai, la Efes, unde era mormântul Sfântului Evanghelist Ioan.
Tradiția Bisericii arată că, în fiecare an, la 8 mai, izvora, cu darul lui Hristos, din mormântul Sfântului Ioan, o pulbere albă, ca un praf tămăduitor, pe care creștinii din acele locuri îl numeau mană, cu acest praf erau vindecați cei bolnavi.
Această minune s-a petrecut la mormântul Sfântului Evanghelist Ioan, în toți anii, până la ocuparea Efesului de către turci.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan era fiul lui Zevedeu și al Salomeei, fiica Sfântului și Dreptului Iosif, cel care sub acoperământul logodnei a luat-o în grija sa pe Născătoarea de Dumnezeu.
Sfântul Iosif a avut patru fii: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda și pe Iosif, și trei fiice: pe Estir, pe Marta și pe Salomi, soția lui Zevedeu și mama Sfântului Evanghelist Ioan.
În vremea în care a fost vândut și a fost răstignit Mântuitorul Hristos, au fugit toți, numai Sfântul Ioan, cel care îl iubea atât de mult pe Iisus, a fost de față la răstignirea Lui și a venit la mormânt cu Sfântul Apostol Petru.
A luat-o apoi pe Născătoarea de Dumnezeu în grija sa. De aceea se zice că a avut trei mame pe pământ: întâi pe Salomi, a doua, tunetul, căci s-a numit „fiul tunetului”, și a treia pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, pe care a îngrijit-o până la adormirea ei. (sursă: vol. „Viețile Sfinților”)