„Ce faci, tata? De cand n-am mai vorbit! … Exact, 3 ani. Incredibil ce repede a trecut timpul. … Pai sunt bine. … Si Vlad, daaa! … E baiat mare deja. Nu l-ai mai recunoaste. Si e super activ…. Nu, nu cred ca eram chiar asa. … Normal ca i-am vorbit de tine. … Ce ii place sa manance? Eh, aici e o problema. E foarte mofturos. Nu mananca decat cateva alimente. … Daaa, as vreau eu. Daca reusesti sa il faci sa manance supa ta de taietei iti dau un premiu! … In rest…suntem cu totii bine. Radu e cu prietena lui, Irina, despre care iti vorbise atunci. … Da, au implinit de curand si ei 3 ani de relatie. Andrei si Monica sunt si ei bine, muncesc foarte mult. … Da, e adevarat, le place, ei au vrut sa fie medici. … Si eu cu Radu suntem foarte bine. Tocmai am terminat filmarile pentru lungmetrajul nostru. … Multumim, multumim. … Normal, tata, ca te invit la premiera. Dar ai rabdare, mai dureaza. … M-am apucat de teatru, intre timp. Chiar diseara am spectacol, la Godot, o comedie, ti-ar placea sigur. … Bine, o masa buna pentru tine, dar nici prea in fata. … Nu, stiu, m-as simti ciudat. … O sa las vorba la intrare. … Daaa, o sa le zic ca esti tatal meu. … Si eu ma bucur.
Tu cum esti? …Bine, atunci, iti povestesc mai multe duminica la masa, caci s-au intamplat atatea in 3 ani, de nici nu stiu de unde sa incep. … Da, supa de taitei, si poate niste paste, dar sa lasi cateva si fara sos, ca asa le prefera. … Nu trebuie sa ii cumperi nimic. … Bine, atunci o masinuta, ceva. … De imbracat are, tata, chiar nu trebuie. … Bine, pantofi, daca zici tu. … O sa se bucure sa te vada. Si noi, toti, la fel. … Da, anunt eu pe toata lumea. … Pa, tata. …. Si eu.”