În direct la România TV, Cristian Tudor Popescu a declarat: „Lucrurile s-au mai schimbat în acest moment, după ieşirea publică a lui Traian Băsescu. Acesta le-a comunicat susţinătorilor săi că merge la victorie în referendum, deci nu merge pe ideea câştigării la „masa verde”, prin neîndeplinirea cvorumului. Traian Băsescu declanşează, în clipa aceasta, lupta reală în referendum, fără neapărat această plasă de siguranţă a invalidării prin cvorum„.
Cristian Tudor Popescu s-a referit şi la sintagma „cinstit/necinstit” pe care o va folosi Traian Băsescu în această campanie: „Preşedintele suspendat nu a făcut decât să utilizeze greşelile adversarilor, să se folosească de fisurile în bordaj pe care şi le-a creat USL-ul. A folosit pentru asta metode de propagandă şi manipulare, una dintre ele este aceasta, cinstit/necinstit. În utilizarea ei se bazează pe chestiunea plagiatului lui Victor Ponta şi sugerează că încercarea de forţare a Ordonanţei de Urgenţă peste hotărârea CCR este de aceeaşi natură cu plagiatul. De asemenea, a mai ales o metodă, luând un copil în braţe. Această modalitate de manipulare, pe care o folosesc toţi şefii de state şi, în general, persoane politice, vrea să sugereze faptul că sunt blânzi, nepericuloşi, cinstiţi şi orientaţi spre viitor şi să transfere asupra lor ceva din inocenţa şi gingăşia copilului, reflectată apoi în masă. Numai că domnul Băsescu a făcut o opţiune riscantă, pentru că din 2009 şi până acum nu a trecut prea mult timp şi episodul copilului lovit, în filmuleţul acela – lovire pe care domnul Băsescu nu a negat-o când a fost vorba să pună mâna pe Biblie – poate să revină în mintea multor alegători. Rămâne de văzut în continuare cât de eficientă a fost pentru domnul Băsescu această stratagemă propagandistică, cu copilul în braţe”.
De asemenea, CTP a caracterizat la România TV, într-un mod plastic, momentul pe care îl traversează acum societatea românescă: „Trăim ceea ce în psihiatrie se numeşte „delir de interpretare”. Atunci când bolnavul, cel care are o afecţiune în această direcţie, face din cel mai mic amănunt un cap de scenariu inspiraţional, de mania persecuţiei, aşează totul în story-uri îndreptate împotriva sa sau a altcuiva, suferă deci de această supra-interpretare continuă. De asta suferim noi, societatea românească în clipa asta. În condiţiile de tensiune ridicată, murdară, care s-a acumulat în săptămânile şi zilele din urmă, orice s-ar întâmpla acum, chiar lucruri banale şi lipsite de semnificaţie sunt imediat supra-interpretate într-o direcţie sau alta, în funcţie de interesul taberei politice. Este foarte greu să supravieţuiască în aceste condiţii oamenii care încearcă să fie raţionali, obiectivi, care încearcă să îşi păstreze luciditatea„.
În final, Cristian Tudor Popescu s-a referit şi la discuţiile de zilele de zilele acestea de la Bruxelles, care au avut ca subiect de discuţie România.
„După ani şi ani de zile m-am simţit mândru că sunt român. Ducându-mă în Occident, am trăit ani de zile un soi de durere surdă. În calitate de cetăţean român eram tratat, mai pe faţă, mai pe tăcute, ca un cetăţean de mâna a doua. Fără să mă cunoască lumea, fără să mă dispreţuiască în calitate de Cristian Tudor Popescu, ci doar pentru simplul fapt că eram român.
Atenţia pe care i-au acordat-o României Uniunea Europeană, înalţii responsabili europeni, faptul că are loc o reuniune a UE, a Comisiei Europene, având ca temă România, faptul că ambasadorul SUA a atras atenţia în mod repetat şi justificat în legătură cu pericolul pe care îl reprezintă nesocotirea unor hotărâri ale CCR, toate acestea m-au făcut să nu mă mai simt ultima găină din Gostat, a Europei.
Am simţit că sunt şi eu băgat în seamă, ca român, şi nu mă aşteptam la asta. Este o surpriză teribil de plăcută pentru mine. Nu mă aşteptam ca Europa şi America să ne bage în seamă atât de mult. Cre d că este, pentru mine, singurul câştig din toată această poveste cu suspendarea, care putea să nu aibă loc”.