CCR a respins excepţia invocată de Bombonica Prodana privind abuzul în serviciu UPDATE

UPDATE Curtea Constituţională a emis un comunicat în care detaliază decizia de marţi, privind excepţiile ridicate de Bombonica Prodana. 

Curtea explică faptul că, în privinţa definiţiei abuzului în serviciu, sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” se traduce prin „îndeplineşte prin încălcarea legii„, la fel cum a decis CCR şi într-o cauză similară, în 2016.

De asemenea, în privinţa stabilirii unui prag minim valoric pentru abuzul în serviciu, este competenţa Parlamentului să facă acest lucru, prin lege.

COMUNICAT CCR

În ziua de 6 iunie 2017, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul dispozițiilor art.146 lit.d) din Constituție, ale art.11 alin.(1) pct.A lit.d) și ale art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepția de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.248 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 13² din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

– Art.248 din Codul penal din 1969: „Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu știinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. „;

– Art.297 alin.(l) din Codul penal: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl indeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”;

– Art. 132 din Legea nr.78/2000: „În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. „

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a decis:

1. A admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.248 din Codul penal din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii„;

2. A respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.297 alin.(1) din Codul penal;

3. A respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.13² din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

În argumentarea soluției de admitere pronunțate în privința dispozițiilor art.248 din Codul penal din 1969, Curtea a aplicat, mutatis mutandis, considerentele ce au stat la baza pronunțării Deciziei nr.405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.517 din 8 iulie 2016, prin care a constatat că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii„.  Prin urmare, Curtea a reținut că dispoziţiile art.248 din Codul penal din 1969 încalcă prevederile art.1 alin.(5) din Constituţie, deoarece sintagma „îndeplineşte în mod defectuos”, din cuprinsul acestora, nu întruneşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nefiind enunţată cu suficientă precizie pentru a se înțelege la ce dispoziții legale se raportează încălcarea atribuțiilor de serviciu. Astfel, Curtea a reţinut că defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie stabilită numai prin raportare la legea în domeniu.

Referitor la criticile formulate cu privire la lipsa unui prag valoric sau a intensității vătămării rezultate din comiterea faptei, Curtea a reiterat considerentele Deciziei nr.405 din 15 iunie 2016, prin care a subliniat că revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea pagubei şi gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de ”abuz în serviciu”, cu aplicarea principiului „ultima ratio„, astfel cum acesta a fost dezvoltat în doctrină și jurisprudență (inclusiv cea a Curții Constituționale), aceste circumstanțieri fiind necesare delimitării răspunderii penale de celelalte forme de răspundere juridică. Totodată, Curtea a reţinut că, dată fiind natura omisiunii legislative relevate, instanța constituțională nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera de competență a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligația de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art.13² din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Curtea a reţinut că aceasta constituie, astfel cum prevede şi titlul secţiunii din care face parte, o infracţiune asimilată celor de corupţie, prin modul în care a fost incriminată constituind o formă specială a infracţiunii de abuz în serviciu. Prin urmare, incidența infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art.13² din Legea nr. 78/2000 trebuie să se raporteze la dispoziţiile art.246 și art.248 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal astfel cum acestea au fost reconfigurate prin Decizia nr.405 din 15 iunie 2016 și prin prezenta decizie.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Conform unor surse citate de news.ro, judecătorii CCR au declarat inadmisibilă sesizarea privind sintagma „îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu” întrucât s-au pronunţat în trecut pe acest subiect.

În ceea ce priveşte stabilirea un prag minim pentru prejudiciul la abuzul în serviciu, Curtea Constituţională a arătat că nu este sarcină sa să decidă un astfel de prag, au precizat aceleaşi surse.

„CCR va recomanda Parlamentului să impună un prag la abuzul în serviciu”, a declarat însă un judecător CCR pentru News.ro.

Curtea Constituţională a judecat, marţi, excepţia de neconstituţionalitate depusă de fosta soţie a lui Liviu Dragnea, Bombonica Prodana, în privinţa definiţiei abuzului în serviciu, Guvernul cerând Curţii să respingă ca inadmisibilă solicitarea fostei soţii a liderului PSD, trimisă în judecată pentru abuz în serviciu.

Instanţa Supremă a decis pe 28 martie să sesizeze CCR în privinţa definiţiei abuzului în serviciu, la cererea fostei soţii a lui Liviu Dragnea, Bombonica Prodana.

Bombonica Prodana a depus, în 2 martie, o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale privind definiţia abuzului în serviciu pe două aspecte. Unul dintre aspecte a vizat neclaritatea sintagmei „îndeplineşte în mod defectuos” dacă nu există stabilit un prag minim valoric pentru ca o infracţiune să fie definită ca abuz în serviciu.

Procurorul DNA s-a opus acestei cereri şi a arătat că judecătorii Curţii Constituţionale s-au mai pronunţat în trecut pe speţe similare.

Avocaţii Bombonicăi Prodana au arătat, în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, că pentru a pune sub acuzare o persoană pentru abuz în serviciu, trebuie să existe un prag minim al pagubei, apreciind că incriminarea faptei fără raportare la un prejudiciu, cum este este prevăzut în prezent în lege, ar fi neconstituţională.