Max Gallo era bolnav de mai multă vreme de maladia Parkinson. A fost un istoric remarcabil, pasionat în special de istoria Franţei, scriind dealtfel peste 100 de cărţi pe această temă. Multe dintre ele au fost traduse şi în România, precum „Napoleon. Cântecul de plecare vol. 1”, „Napoleon. Soarele de la Austerlitz vol. 2”, „Napoleon. Împăratul regilor vol 3”, „Napoleon. Nemuritorul din Sf. Elena vol. 4”, „Caesar Imperator”, „Ludovic XIV, vol I+II”, „Revoluţia Franceză. Poporul şi Regele vol 1” sau „Revoluţia Franceză. Vol. 2 La arme, cetăţeni!”.
Max Gallo era născut pe 7 ianuarie 1932, la Nisa, ca fiu al unor emigranţi italieni, tatăl său fiind de origine piemonteză, iar mama din regiunea Parma. Max Gallo a activat şi ca om politic, activând în anii ’80 ca secretar de stat, iar între 1983 şi 1984 a fost purtător de cuvânt al guvernului.
În 2007 a fost ales ca membru al Academiei Franceze, iar în 2015 a fost făcut public faptul că suferă de boala Parkinson.