„Ca să vă fac și o mărturisire, o să vă spun că și eu, la rându-mi, am avut, la un anumit moment dat, demuuuult de tot, sentimentul că iubesc un al doilea bărbat, în paralel cu cel care-mi figura alături, în acte”, începe destăinuirea Marinei, pe site-ul unde scrie o rubrică periodică.
„A fost chiar o vreme când, dezamăgită copilărește de cel dintâi, m-am întâlnit nepermis de des cu cel de-al doilea, ajungând să ne spunem lucruri adânci de tot și frumoase rău să visăm împreună și să.. ( vă rog să nu faceți speculații răutăcioase, căci nu e cazul!) ne ținem chiar și de mână.. Dar m-am oprit la timp, mai mult de teamă ca vânturile, valurile să nu mă ia din „liniștea căminului conjugal”, în care mă visam încremenită pe vecie și să mă arunce în cine știe ce furtuni, pe care atunci nu mă simțeam în stare a le înfrunta…”.
Citeşte AICI deznodământul poveştii.