Astfel, agențiile de turism care își desfășoară activitățile pe teritoriul național, care comercializează către consumatori persoane fizice pachete de servicii turistice sau componente ale acestora, au obligația să asigure furnizarea serviciilor turistice sau rambursarea tuturor plăților efectuate de către sau pe seama turiștilor, în măsura în care respectivele servicii contractate nu sunt furnizate ca urmare a faptului că agenția de turism se află în dificultate financiară, definită potrivit legii. În cazul în care, în contractul privind comercializarea pachetului de servicii turistice este inclus transportul de pasageri, agenția de turism asigură și garanții pentru repatrierea turiștilor.
Sistemele de garantare a răspunderii agențiilor de turism pentru furnizarea serviciilor turistice către consumator sunt reprezentate de scrisori de garanție bancară, polițe de asigurare sau alte instrumente de garantare legal constituite, care pot funcționa distinct sau asociat. Garanția este efectivă și acoperă costurile, inclusiv costurile estimate ale repatrierii. Suma asigurată și modalitatea de organizare și funcționare a sistemelor de garantare se stabilesc prin ordin comun emis de Ministerul Turismului și Autoritatea de Supraveghere Financiară.
În prezent, legislația obligă agențiile de turism touroperatoare să încheie asigurări în caz de insolvență pentru o sumă asigurată de cel mult 50.000 de dolari, respectiv pentru 10.000 de dolari pentru agențiile de turism de tip detailiste.
Prin Ordonanța adoptată astăzi de Guvernul României se actualizează măsurile contravenționale aplicate în cazul încălcării legii de către agențiile de turism. Astfel, se majorează cuantumul amenzii de la 5 până la 10 puncte-amendă (un punct amendă reprezintă contravaloarea unui salariu brut pe țară garantat în plată), față de nivelul actual cuprins între 400 și 1.000 de lei.
În același timp, actul normativ creează cadrul legal pentru a da posibilitatea oricărei agenții de turism să comercializeze pachete de servicii turistice sau componente ale acestora către consumatorul final, fie în calitate de organizator, fie în calitate de intermediar al unei agenții de turism organizatoare. Astfel, se elimină incertitudinea turistului că serviciile oferite de către agenția de turism parte contractantă exced cadrului legal de reglementare. Totodată, se oferă posibilitatea oricărui operator economic care deține o agenție de turism (actualmente de tip detailistă) să ofere servicii de calitate și competitive clienților săi, fără a apela la serviciile oferite de către o altă agenție de turism care, în prezent, este touroperatoare.
Prin actul normativ adoptat se urmărește creşterea disciplinei financiare în raporturile contractuale dintre agențiile de turism partenere, cât și în raporturile dintre agențiile de truism și consumatorii finali/turiști. Totodată, se preconizează o creștere a relațiilor tranzacționale dintre agențiile de turism și prestatorii de servicii turistice.