Cercetarea arată că în retail, principala dificultate cu care se confruntă companiile aflate în proceduri de insolvenţă este lipsa sumelor necesare pentru finanţarea stocurilor, în condiţiile unor activităţi puternic sezoniere.
Veniturile pe metru pătrat continuă să fie la un nivel foarte jos, iar marjele de profit fac faţă cu greu cheltuielilor financiare generate de un grad mare de îndatorare. În ultimii ani, atât micile magazine de stradă, cât şi marile companii de distribuţie de bunuri de consum au fost afectate.
În ceea ce priveşte domeniul imobiliar, un număr tot mai mare de proiecte demarate în perioada 2006-2008 au fost sistate de către investitori, mulţi dintre aceştia renunţând la dezvoltarea proiectelor încă dintr-o fază de început a acestora.
În perioada următoare, alte proiecte care ar putea intra în insolvenţă sunt investiţiile realizate în perioada 2005-2008 în terenuri, în speranţa dezvoltării unor proiecte imobiliare şi care în actualul context economic nu se mai susţin.
Pe lânga lipsa finanţării, domeniile retail şi imobiliare sunt afectate şi de scăderea puterii de consum a populaţiei şi a cererii de imobile.
Chiar dacă sectorul industriilor este afectat de efectele crizei financiare, companiile au acces mai uşor la reeşalonarea creditelor decât firmele care activează în domeniul comerţului cu amănuntul. Se ajunge astfel la întârzierea declanşării unor proceduri de restructurare a companiilor, extrem de necesare de multe ori.
Potrivit reprezentanţilor Casei de Insolvenţă Transilvania, cele mai atractive companii pentru investitori par a fi cele care activează în industrii. Un motiv îl constituie câştigurile mai sigure şi mai rapide decât în domeniul imobiliar.