De mai bine de 90 de ani, badea Ştefan are grijă de oi. Le ştie rostul de pe vremea când era doar un copilandru şi a învăţat să le mulgă încă dinainte să ştie să vorbească bine.
„Şi dacă noi, din moşi stărmoşi se ocupa cu meseria asta, la fel şi mie mi-i drag. Ăi foarte, foarte mizerabilă, dar eu îs ca viermele ăla în rădăcina hreanului. Cât îi de amară, dar suge aia, îi place. La fel îs eu la oi”, povesteste batranul.
Dacă ar fi să o ia de la capăt, Badea Ştefan ar alege acelaşi drum. Când a împlinit 90 de ani, şi-a făcut prima dată carte de muncă şi a semnat un contract pe care e mândru că l-a putut onora.
Într-un fel aparte, destinul lui Badea Ştefan a fost să fie cioban. A văzut ochii în 1917 într-o zi mare, de Sfântul Dumitru, patronul păstorilor.
Câinii ciobăneşti sunt ajutoarele de nădejde ale lui Badea Ştefan, care de multe ori l-au scăpat din necazuri dar şi din ghearele urşilor
La fiecare început de septembrie, Badea Ştefan coboară cu oile de pe munte. Trece prin păduri cu pante abrupte, peste râuri mai line sau prin ape repezi de munte şi are grijă ca şi cel mai mic mieluţ să ţină pasul cu turma.
Badea Ştefan spune cu modestie că nu deţine un secret anume pentru longevitate. Tatăl lui a trăit până la 103 ani iar unul dintre bunici a trecut de 107. Merge pe jos câte 30 de kilometri în fiecare zi, mănâncă mâncare curată, cântă de răsună văile şi recită poezii scrise de el însuşi, ca să-şi menţină spiritul tânăr
Badea Ştefan are cinci copii. Numai doi dintre băieţi îi calcă pe urme şi s-au făcut ciobani, dar bătrânul e mândru tare de unul dintre nepoţi.