Aceste întrebări ţi-au trecut prin minte când ai fost martorul unei situaţii de acest gen, dar şi când propriul copil s-a manifestat astfel.
De ruşinea celor din jur, unii părinţi cedează în faţa „insistenţelor” copiilor. E oare o astfel de situaţie fără ieşire? Nu neapărat. Trebuie doar să înţelegi ce se petrece în inima şi în mintea copilului. Aceasta este cheia succesului în educaţia copiilor: să-i înţelegi. Un astfel de copil nu este neapărat prost crescut, răsfaţat, needucat sau orice alte epitete se mai găsesc prin mintea „martorilor oculari”. Ei s-au născut cu alt tip de necesităţi. E ca şi cum ar fi un motor de putere mare care nu ştie cum să meargă la turaţie mai mică. Ei trebuie să fie „antrenaţi” să-şi controleze suişurile şi coborâşurile din viaţă fără a face rău celorlalţi şi fără a-şi face rău singuri.
Pentru a putea da o educaţie copiilor cu acest tip de necesităţi trebuie să înţelegi că ei sunt diferiţi, se simt diferiţi, se simt neînţeleşi şi se intră într-un cerc vicios. Cu cât se simt mai neînţeleşi, cu atât cer mai mult, şi cu cât cer mai mult cu atât primesc mai multe refuzuri. Cu cât primesc mai multe refuzuri cu atât se simt mai neînţeleşi. Iar de aici răbufnirile, crizele, frustrările că pentru ei nu este niciodată momentul potrivit pentru a li se îndeplini dorinţele.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.