Se spune că în noaptea de Sfantul Andrei lupii încep să vorbească cu grai de om şi spun lucruri îngrozitoare, iar cei care vor fi atacaţi se transformă în vârcolaci. Pentru a fi protejaţi de spiritele care umblă în noaptea de Sfantul Andrei este bine să puneţi funii sau căpăţâni de usturoi la uşi şi ferestre.
O altă tradiţie legată de importanţa usturoiului în ajunul Sfântului Andrei este Păzitul usturoiului. Mai multi flacai si fete se adună intr-o casa şi aseaza mai multi catei de usturoi si cateva lumanari aprinse, diferite feluri de mancare si petrec toata noaptea mancand si povestind.
Dimineata, tinerele fete isi impart usturoiul si il duc preotului la biserica, pentru a avea noroc in dragoste.
În alte zone din ţară noastră, păzitul usturoiului se face în felul următor: într-o casă de gospodar se strâng 10-12 fete, având fiecare faţă câte o pâine, trei căpăţâni de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o aţă roşie şi o sticlă de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masă, într-un colţ al casei, şi se acoperă cu o broboadă roşie. Lângă lucruri, pe masă, stă un sfeşnic c-o lumânare aprinsă, care arde de cu seară şi până în ziua. Lângă masă, una în dreapta şi una în stânga, stau de straja două babe, care bagă bine de seama că să nu se fure din lucruri, ori să nu pună cineva mâna pe ele. Ele stau acolo neclintite până dimineaţă. La această petrecere, vin şi băieţi cu lăutari. Se cânta şi se petrece până în zori.
Când s-a făcut ziua, hora este jucată afară. Un flăcău joacă în mijlocul horei toate lucrurile fetelor, păzite de bătrâne. După joc, fetele îşi iau lucrurile şi le împart flăcăilor. Pâinea se mănâncă, rachiul se bea, usturoiul se păstrează de leac. Când vitele-s bolnave, li se da mujdei în borş ori vin şi le trece. Dacă se fură din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul păzit este semănat primăvară. Dacă pleci la drum lung, să iei puţin usturoi cu ţine.