UPDATE Conversia datoriilor societăţii în acţiuni în cadrul procesului de privatizare a CFR Marfă, din anul 2013, nu reprezintă ajutor de stat în condiţiile în care a fost îndeplinit ”testul investitorului privat prudent”, iar Comisia Europeana (CE) a fost, în principiu, de acord cu acest proces, a anunţat luni Ministerul Transporturilor.
Ministerul Transporturilor a anunţat luni că măsura conversiei nu a reprezentat ajutor de stat.
”Autorităţile române au susţinut faptul că măsura nu reprezintă ajutor de stat în condiţiile în care este îndeplinit testul investitorului privat prudent, în contextul privatizării iminente a companiei la acel moment. Comisia Europeana a fost, în principiu, de acord cu acest proces. Ca urmare a eşecului procesului de privatizare, proces care nu a mai fost reluat, motivat de situaţia economico -financiară dificilă a societăţii, Comisia Europeană a monitorizat acest caz”, se arată în comunicatul Ministerului.
CE precizează că se poate considera că o intervenţie a statului în favoarea unei companii nu constituie ajutor de stat în sensul normelor UE atunci când are loc în condiţii pe care le-ar fi acceptat un investitor privat. Comisia va evalua acum dacă aceasta este situaţia în cazul creditorilor publici ai CFR Marfă sau dacă, dimpotrivă, intervenţia statului i-a conferit companiei un avantaj economic selectiv faţă de concurenţii săi, constituind astfel ajutor de stat.
„Piaţa transportului feroviar de marfă este o componentă crucială a legăturilor de transport ale oricărei economii. CFR Marfă este operatorul istoric pe aceasta piaţă în România şi a beneficiat de stingerea datoriilor publice şi de necolectarea de către creditorii publici a sumelor datorate. Trebuie să verificăm dacă un investitor privat ar fi procedat la fel ca autorităţile publice şi, în cazul în care răspunsul este negativ, trebuie să stabilim dacă aceste măsuri sunt compatibile cu normele UE privind ajutoarele de stat”, a declarat comisarul responsabil cu politica în domeniul concurenţei, Margrethe Vestager.
CFR Marfă este o companie deţinută în totalitate de stat. De mai mulţi ani, operatorul feroviar de marfă se confruntă cu dificultăţi economice. Acesta are un nivel ridicat de îndatorare, în principal faţă de agenţiile naţionale de securitate socială şi administrare fiscală, precum şi faţă de managerul român de infrastructură feroviară, CFR Infrastructura, care se află, de asemenea, în totalitate în proprietatea statului.
Spre deosebire de transportul feroviar de călători, piaţa transportului feroviar de marfă din România este extrem de competitivă, întrucât există numeroşi operatori privaţi iar unii dintre aceştia au dobândit o cotă de piaţă considerabilă, ca urmare a liberalizării pieţei în anul 2007.
În martie 2017, Asociaţia Transportatorilor Feroviari Privaţi din România a adresat Comisiei o plângere oficială, în care a susţinut că CFR Marfă ar fi beneficiat de ajutoare de stat, cu încălcarea normelor UE în materie.
Investigaţia efectuată de Comisie va avea în vedere o serie de măsuri de ajutor de stat în favoarea CFR Marfă, constând în conversia în acţiuni a unor creanţe în valoare de 1,669 miliarde lei (circa 360 de milioane euro) în 2013, necolectarea, cel puţin din 2010, a datoriilor la bugetul de asigurări sociale şi a taxelor datorate de CFR Marfă, precum şi a datoriilor companiei faţă de CFR Infrastructură.
În cazul în care va concluziona că CFR Marfă a primit un ajutor de stat, Comisia va evalua dacă acesta ar putea fi compatibil cu normele UE care autorizează anumite categorii de ajutoare.
Normele UE privind ajutoarele de stat îi permit statului să intervină în sprijinul unei companii aflate în dificultate financiară numai în condiţii specifice şi solicită ca respectiva companie să fie supusă unui plan de restructurare solid, menit să asigure restabilirea viabilităţii pe termen lung şi contribuţia companiei la costurile de restructurare.
Comisia îşi va continua investigaţiile pentru a afla dacă preocupările sale iniţiale se confirmă sau nu. Deschiderea unei investigaţii oferă părţilor terţe interesate posibilitatea de a prezenta observaţii şi nu anticipează rezultatul acesteia.