Bunicile noastre aveau bunul obicei să aducă acasă, la marile sărbători, apă sfințită și busuioc sfințit, să îl pună la icoane. Este un obicei pe care orice creștin trebuie să îl păstreze și azi, mai ales în preajma Crăciunului. se spune că busuiocul sfințit îți protejează casa și sufletul.
Busuiocul sfințit are o semnificație aparte pentru credincioși. Datorită aromei sale puternice și distinse, el a fost din cele mai vechi timpuri asociat cu ritualurile religioase, scrie libertateapentrufemei.ro.
Vechii iudei care l-au urmat pe Iisus foloseau isop, o plantă asemănătoare busuiocului, la fel de aromată, dar cu flori albastre. Preoții înmuiau un mănunchi de isop în apă de râu și stropeau cu el casele, vitele și copiii, ținând o slujbă după învățăturile lui Hristos.
Mai târziu, grecii care au preluat ritualurile iudeilor creștini, au folosit busuiocul, o plantă care reprezenta credința, curățenia sufletească și smerenia.
În popor există o tradiție conform căreia busuiocul trebuie semănat de Sf. Gheorghe și cules de Ziua Crucii, pe 14 septembrie, când este dus la biserică și folosit la ritualurile de sfințire a apei.
Înmuiat în agheasmă, devine și el busuioc sfințit și mulți preoți împart câteva crenguțe din mănunchiul folosit la slujbă celor mai vrednici credincioși.
Busuiocul uscat se pune la icoane, iar aroma lui care nu se pierde nici după ce se usucă, va persista o perioadă lungă și va păstra amintirea rugăciunilor de la biserică.