Cea mai săracă membră a Uniunii Europene, criticată din cauza ineficienţei sale în faţa corupţiei endemice, Sofia mizează de asemenea asupra primei sale preşedinţii a Consiliului UE în vederea unei îmbunătăţiri a imaginii.
Bulgaria, care a intrat în UE în 2007, caută să convingă că este demnă să adere în sfârşit la spaţiul Schengen de liberă circulaţie, iar pe termen mai lung în zona euro.
Şase luni de preşedinţie reuşită vor pleda în favoarea acestei ţări cu 7,1 milioane de locuitori, cu o istorie politică agitată după căderea comunismului, dar care şi-a regăsit o anumită stabilitate sub conducerea premierului de centru-dreapta Boiko Borisov.
Borisov a revenit la putere la începutul lui aprilie, în cel de-al treilea mandat din 2008, cu preţul unei alianţe cu partide naţionaliste, care şi-au pus în surdină retorica agresivă, pentru a se afişa ca fiind pro-UE şi pro-NATO.
Spre deosebire de ţările care fac parte din Grupul de la Vişegrad (V4 – Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria), Bulgaria nu s-a opus politicii europene de mutare a refugiaţilor înăuntrul UE, cu toate că discursuri ale fricii sau chiar respingerii imigraţiei impregnează scena politică naţională.
„Bulgaria este una dintre puţinele state foste comuniste, din cadrul UE, care apreciază la justa valoare fondurile europene, care au asiguat 66% din creşterea sa economică începând din 2007. Ea nu creează dificultăţi, inclusiv în politica migraţiei”, apreciază un diplomat european la Sofia.
Întărit de această atitudine conciliatoare, Guvernul lui Boiko Borisov se vede mediator în subiectele cele mai spionoase.
În contextul Brexitului, probabila reducere a bugetului Uniunii după 2020 îngrijorează mai ales ţările din Est, mari beneficiare ale fondurilor europene.
„Sloganul preşedinţiei bulgare este «Uniunea face forţa»”, subliniază ministrul de Externe Ekaterina Zaharieva.
Ea îndeamnă „să se dea dovadă de solidaritate în privinţa protecţiei frontierelor externe ale UE, în loc să se ridice garduri în interior”.
AGENDĂ ÎNCĂRCATĂ
Liderii europeni speră să deblocheze până în iunie reforma azilului, printr-o reaşezare profundă a „regulamentului de la Dublin”, care încredinţează aproape sistematic responsabilitatea prelucrării cererii de azil ţărilor în care migrantul a intrat prima dată în UE, asupra cărora apasă o povară mare în situaţie de criză.
Borisov pledează, de asemenea, pentru o îmbunătăţire a relaţiilor UE cu Turcia, cu care ţara sa împarte 259 de kilometri de frontieră terestră.
În centrul îngrijorărilor sale se află menţinerea „cu orice preţ” a acordului în domeniul migraţiei încheiat în martie 2016, care a permis o reducere a fluxului solicitanţilor de azil din Orientul Mijlociu către UE, căruia Bulgaria îi este una dintre porţile de intrare.
Preşedinţia bulgară, care succede Estonia, va fi totodată a lansării noii faze a negocierilor liderilor europeni cu Regatul Unit, pe tema unei perioade de tranziţie post-Brexit şi a cadrului viitoarei lor relaţii comerciale.
„Agenda va fi foarte încărcată, pentru că 2018 este ultimul an complet de mandat al Comisiei”, înainte de alegerile europene din 2019, subliniază Ognian Zlatev, care reprezintă Comisia Europeană în Bulgaria.
Şantierele sunt numeroase, între altele – bugetul UE după 2020, proiectul unei reforme a zonei euro care aşteaptă formarea unui guvern în Germania, cooperarea consolidată în materie de apărare recent lansată, reforma instituţiilor europene după Brexit, piaţa unică numerică.
Sofia intenţionează totodată să-şi aducă expertiza regională într-un subiect care-i este drag – integrarea europeană a vecinilor săi din Balcani.
Un summit UE-Balcani este prevăzut în mai.
Dintre ţările care au făcut parte din fosta Iugoslavie şi Albania, numai Serbia şi Muntenegrul poartă în prezent negocieri de aderare cu UE.
Bulgaria doreşte ca Uniunea să transmită „semnale încurajatiare” acestei regiuni – avansarea unor proiecte de infrastructură feroviară şi tutieră, iar o scădere a cheltuielilor de roaming a telefoniei între UE şi Balcani ar avea valoare de progrese concrete.