CCR: Secţia specială pentru anchetarea procurorilor şi judecătorilor, constituţională

„Dosarele care vizează statutul magistraților și organizarea CSM le-am amânat pe 30 ianuarie, iar cel cu privire la organizarea judecătorească – am dat o decizie. Decizia constă în respingerea obiecțiilor de neconstituționalitate extrinseci care vizau modul de constituire a comisiei parlamentare şi modul de luare în dezbatere a acelor amandamente care proveneau de la Consiliul Legislativ şi de la organizaţii profesionale, spunând că acele amendamente sunt însuşite de comisie şi Parlament. Am admis patru puncte din textele concrete pe care le-au criticat autorii sesizărilor noastre. (…) Pentru celelalte texte menţionate în sesizări am respins”, a declarat preşedintele CCR, Valer Dorneanu.

Preşedintele CCR a precizat că nu este nicio problemă de neconstituţionalitate legat de înfiinţarea unei secţii speciale pentru anchetarea procurorilor şi judecătorilor.

”Cel (textul – n.r.) care prevedea că dintre magistraţii pensionari să fie angajaţi la curţile de apel pentru redactarea unor hotărâri de către ei, nu de către cei care au participat la judecată”, a dat Dorneanu exemplu de text admis.

CCR a respins, de asemenea, solicitarea PNL privind sesizarea Comisiei de la Veneția.

Alte articole

CCR declară neconstituțională suprataxarea producătorilor de energie. Guvernul ar putea fi obligat să restituie sumele deja plătite

Avocatul Poporului a contestat legea pensiilor militare, adoptată recent în Parlament, la Curtea Constituțională

Plenul Curţii Constituţionale a României (CCR) a adoptat cu unanimitate de voturi, marţi, obiecţiile de neconstituţionalitate privind patru articole din Legea privind organizarea judiciară, în timp ce pentru respingerea obiecţiilor referitoare la celelalte dispoziţii ale actului normativ s-a înregistrat majoritate de voturi.

„În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 29 de senatori aparţinând grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.2, 4, 29 şi 61 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituţionale. Cu majoritate de voturi, a respins obiecţia de neconstituţionalitate formulată de aceiaşi autori şi a constatat că celelalte dispoziţii ale Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport de criticile formulate”, se precizează într-un comunicat al CCR transmis Agerpres. 

Conform sursei citate, Curtea a reţinut că dispoziţiile art.I pct.2 „creează paralelisme normative, preluând soluţii legislative deja existente în actul normativ, ceea ce este de natură a-i afecta structura, concizia şi unitatea conceptelor pe care acesta le utilizează”, abrogând totodată soluţia legislativă în vigoare, care enumeră expres instanţele judecătoreşti care înfăptuiesc justiţia. Prin urmare, s-a constatat că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, prin raportare la prevederile art.1 alin.(5) şi art.126 din Constituţie.

Referitor la dispoziţiile art.I pct.4, CCR a apreciat că acestea creează incertitudine cu privire la emitentul hotărârilor ce pot fi atacate, nefiind clar dacă este vorba despre secţii ale Consiliului Superior al Magistraturii, secţii ale unor instanţe de judecată sau secţii ale altor organisme sau autorităţi.

„Reglementarea ar avea înţeles numai din analiza evoluţiei conţinutului normativ al art. 9, deci exclusiv din interpretarea istorică a normei, însă o atare posibilitate este de neconceput din perspectiva exigenţelor de calitate pe care Constituţia le stabileşte cu privire la o lege în vigoare, astfel că norma, în noua redactare, aduce atingere art.1 alin.(5) din Constituţie, din perspectiva lipsei de claritate şi previzibilitate”, se arată în comunicat.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art.I pct.29, Curtea a constatat că acestea introduc un nou alineat, care stabileşte compunerea din doi judecători a unor complete de judecată, spre deosebire de dispoziţiile în vigoare, care prevăd compunerea acestor complete dintr-un singur judecător.

„Însă, ca urmare a modificării operate, legiuitorul nu abrogă decât dispoziţiile alin.(11) al art.54 (art.I pct.28 din legea supusă controlului de constituţionalitate) cu privire la completele de judecată care soluţionează contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de către judecătorii de drepturi şi libertăţi şi cei de cameră preliminară de la judecătorii şi tribunale, dispoziţiile alin.(12) rămânând nemodificate. Prin urmare, compunerea completului de judecată care soluţionează contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate în materie penală în cursul judecăţii în primă instanţă de către judecătorii şi tribunale este reglementată de dispoziţiile art.54 prin două norme diferite: 1 singur judecător – alin.(12), respectiv 2 judecători – alin.(13)”, precizează CCR.

În această situaţie, Curtea a reţinut că, întrucât dispoziţiile vizate creează incertitudine în procesul de aplicare a legii, ele încalcă art.1 alin.(5) din Constituţie, din perspectiva lipsei de claritate şi previzibilitate a normei legale.

Cu privire la dispoziţiile art.I pct. 61, care vizează posibilitatea preşedintelui curţii de apel de a dispune ca, la instanţele cu volum mare de activitate din circumscripţia curţii de apel, pentru redactarea proiectelor de hotărâri judecătoreşti să fie încadraţi foşti judecători care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, CCR a reţinut că redactarea hotărârii judecătoreşti – actul final şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părţi – este „rezultatul activităţii de deliberare, desfăşurată în secret, la care participă doar judecătorii care au calitatea de membri ai completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea”.

„Motivarea hotărârii judecătoreşti este un act inerent funcţiei judecătorului cauzei, constituie expresia independenţei sale şi nu poate fi transferată către o terţă persoană. Motivarea nu constituie doar premisa unei bune înţelegeri a hotărârii, dar şi garanţia acceptării sale de către justiţiabil, care se va supune actului de justiţie având încrederea că nu este un act arbitrar. Ea reprezintă un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Or, în condiţiile în care hotărârea judecătorească ar fi redactată/motivată de o altă persoană decât judecătorul cauzei, justiţiabilul este lipsit tocmai de aceste garanţii”, se menţionează în comunicat.

În opinia judecătorilor constituţionali, împrejurarea că dispoziţiile art.I pct.61 fac trimitere la un act adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii, prin care se va stabili procedura pe baza căreia se vor face încadrările, precum şi criteriile pentru identificarea situaţiilor în care este necesară colaborarea cu foştii judecători, „determină imprevizibilitatea textului şi îl viciază”.

„Criticile referitoare la neconstituţionalitatea extrinsecă a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul ei, precum şi obiecţiile de neconstituţionalitate intrinsecă referitoare la celelalte dispoziţii criticate (art.I pct.5, 14, 26, 30, 45 şi 62 din lege) au fost respinse de instanţa constituţională, ca neîntemeiate”, se mai precizează în comunicatul CCR.