Geoană se referă la „erodarea” statului român în principalele sale funcţiuni şi responsabilităţi ca la un fenomen ”mai grav, insidios şi persistent”, precum şi la iluzia ”periculoasă” că orice am face, ”istoria va fi de fiecare dată de partea noastră, aşa cum a fost după victoria puterilor occidentale în Războiul Crimeei sau a aliaţilor noştri în Primul Război Mondial”.
Situarea geopolitică a României la periferia Europei şi ”pe teren de permanentă luptă de influenţă între Marile Puteri” a făcut ca ţara noastră să treacă uneori prin jocul astrelor, care în unele momente i-au fost favorabile – cum a fost cazul Micii şi Marii Uniri, al accederii în UE şi în NATO, dar alteori, nu, într-un singur deceniu (1938-1948) România având o istorie fracturată, cu ”zece regimuri politice diferite”, argumentează Geoană.
În opinia acestuia, fragilitatea ”constructului naţional” în istoria modernă a ţării a condus la o ”democraţie fragilă, un corp social măcinat de neîncredere, o cultură a compromisului, instituţii de forţă omniprezente, compensând (…) slăbiciunea, corupţia şi nepotismul din sistemul instituţiilor publice ‘civile’ (…), o economie dependentă de capitalul şi tehnologia de afară, o hemoragie fără precedent a tinerimii şi talentului către străinătate, incapacitatea elitelor de a prelua în mod critic modele şi instituţii şi de a le aduce mai aproape de specificul naţional”.
Speranţele legate de ”sfârşitul unei istorii” de la finele anului 1989 s-au dovedit a fi iluzorii, Mircea Geoană susţinând că ceea ce a urmat nu a oferit nici măcar ”un ciclu lung de dominaţie necontestată a democraţiei şi capitalismului de inspiraţie occidentală, ca sistem global de guvernanţă”.
Politicianul susţine că ”Pax Americana” este astăzi contestată de ”puteri ostile şi de proprii conducători”, în timp ce Europa este în căutarea unui proiect care să asigure un loc în lumea multipolară care se construieşte şi care va fi caracterizată de ”un centru şi mai multe periferii din care va fi tot mai greu să evadezi, în absenţa unui salt extraordinar de performanţă, abilitate şi perseverenţă”.
Fostul şef al diplomaţiei române constată că ”armistiţiul cu istoria” din ultimul sfert de veac s-a dovedit a fi insuficient pentru a clădi un stat, o economie, o democraţie cu instituţii puternice care să ne asigure existenţa şi securitatea în vremuri mai puţin favorabile’, precum sunt cele care vor urma în următorii ani şi decenii.
Analiza lui Mircea Geoană arată că deşi s-au cheltuit zeci de miliarde de euro pentru întărirea capacităţii administrative, România rămâne incapabilă să construiască o autostradă de la un capăt la altul al ţării, că s-a investit benefic în instituţiile de forţă, dar au fost omise sectoare vitale pentru oameni – sănătate, educaţie, cultură şi economie.
”Ştim să dăm (împinşi de la spate) 2% pentru Apărare, însă uităm de cei 5% promişi pentru Educaţie sau Sănătate. Partidele politice arată azi mai rău decât acum 10-20 de ani, politizarea administraţiei a atins cote fără precedent, avem suspiciuni temeinice că alegerile pot fi trucate, reputaţia României în Europa e mai proastă decât înaintea integrării”, afirmă Mircea Geoană.
El atrage atenţia că asistăm la erodarea accelerată ”reală şi perceptuală” a statului şi a instituţiilor sale, iar ”cazul Poliţiei în aceste zile este elocvent”.
Pe de altă parte, liderul PSRO subliniază faptul că scăderea demografică şi migraţia ne afectează deja posibilităţile de creştere economică şi dezvoltare pe termen scurt şi mediu.
Totuşi, el remarcă progrese ale României în aceşti ultimi ani, între care se înscriu impresionantul salt înregistrat în marile oraşe, faptul că avem un PIB de aproape 200 de miliarde de euro şi ne apropiem de ”pragul psihologic de 10.000 de euro/locuitor”.
”În anul Centenarului (iar anul viitor vom aniversa 160 de ani de la Unirea Principatelor) (…) statul român şi liderii politici ar trebui să fie conştienţi de responsabilitatea uriaşă pe care o au în faţa ţării şi a istoriei. Ar putea să înceapă cu un simplu ‘war game’, o analiză de scenarii alternative cu care România se poate confrunta în anii şi deceniile care vin”, conchide Mircea Geoană.