Dacă aveţi cumva în buzunare o brichetă albă, poate că ar trebui să luaţi în considerare să o aruncaţi. Sau să o dăruiţi unui dușman. Se pare că de brichetele albe este legat un blestem, unul care pare că a funcţionat mai cu seamă în cazul unor mari cântăreţi. Se spune că regretaţii Kurt Cobain, Jimi Hendrix, Janis Joplin sau Jim Morrison aveau asupra lor o brichetă albă atunci când au fost găsiţi fără viaţă, scrie ranker.com.
Unii pretind că această superstiţie îşi are de fapt originea într-un rit rusesc de înmormântare în care trei lumânări erau aprinse cu o alta. Din acest motiv, utilizarea aceleiaşi surse foc pentru 3 lucruri pământeşti precum ţigările ar fi fost considerat drept un act de impietate, ce atrăgea de la sine ghinionul ori necazurile.
O altă credinţă, conform căreia brichetele albe sunt inauspicioase, „malefice,” provine dintr-o legendă urbană tot despre celebrităţi. Se povesteşte că patru dintre cei mai faimoşi şi mai revoluţionari cântăreţi din a doua jumătate a secolului XX, adică Jim Morrison, Jimi Handrix, Janis Joplin şi Kurt Cobain au fost cu toţii stângaci şi au murit la aceeaşi vârstă de 27 de ani, având asupra lor, într-un buzunar, câte o brichetă albă!
Marinarii din Polonia şi nordul Europei erau iritaţi să vadă că cineva îşi aprindea o ţigară, îndeosebi pe docuri sau pe vase, de la o lumânare, fiindcă acest lucru dădea de veste că unul dintre ei va muri pe mare.
La indienii nord-americani, orice neînţelegere sau sfadă era aplanată atunci când adversarii se apucau de fumat „pipa păcii.”
Într-o veche legendă, se spune că atunci când creştinii au ajuns în America, diavolul s-a simţit ameninţat, s-a temut că îşi va pierde puterea asupra oamenilor. El le-a spus indienilor de pe acele tărâmuri că se va răzbuna pe creştini aducându-le tutunul, care îi va face sclavii săi pe vecie de îndată ce îl vor degusta.
Dacă o ţigară îţi arde neuniform, pe o parte, ţi se semnalează fie că vei fi marcat de o nenorocire, fie că cineva te iubeşte cu înfocare!
Printre fumătorii români există vorba că asemeni nevestei, ultima ţigară dintr-un pachet nu se dă altcuiva. În alte părţi ale lumii, se zice că dacă îi dai cuiva ultima ţigară îţi dai, de fapt, îţi îndepărtezi astfel norocul.
O ţigară care se aprinde pe neaşteptate, este cuprinsă brusc de o flacăra, îţi poate da de înţeles că o persoană iubita te înşeală! Una care se aprinde la capăt numai pe jumătate poate însemna că cineva se gândeşte la tine.
Într-o tradiţie ajunsă până în zilele noastre, copiii sunt avertizaţi că dacă se apucă de fumat nu vor mai creşte!
În Jamaica, exista credinţa că atunci când îţi aprinzi o pipă noaptea nu este bine să arunci chibritul ars pe pământ întrucât fantomele ori spiritele rele îl vor găsi şi îţi vor face necazuri.
Dacă îţi aprinzi ţigară de la cea a altuia te vei certa cu acea persoană în decurs de o săptămână.
Într-o superstiţie occidentală, se spunea că este cu noroc să aduni scrumul de la o ţigară într-un degetar.
Când cineva fumează şi fumul expirat ia forma unor cercuri, înseamnă că va fi binecuvântat cu un noroc nesfârşit. În acelaşi timp, când un fumător lansează în văzduh patru cercuri, rotocoale de fum, unul după altul, este indicat să le „prindă” în mână şi să le pună în portofel, urmând ca în maximum o zi portofelul să-i fie plin cu bani.
Este cu ghinion să-i dai cuiva o ţigară ruptă!
Dacă ţigara ţi se stinge repetat şi trebuie să o aprinzi de trei ori, este un semn că vei păţi ceva rău.
Atunci când fumau, pentru a avea parte de noroc, incaşii suflau primul fum către cer, şi următoarele patru spre fiecare colţ al pământului.
Pipele aprinse aveau odinioară rolul de a prezice vremea! Când aroma tutunului persista mult timp în aer, părând mai densă şi mai puternică decât de obicei, se anunţa ploaie şi vânt.
Tinerii care făceau greşeală de a-şi aprinde pipele de la o lampă riscau să nu aibă soţii vrednice.
Dacă pipa unui om mort cădea pe pământ, se prezicea că cineva apropiat lui urma să îşi dea duhul în trei zile. Pe de altă parte, când îţi pica ţie pipa pe jos, erai îndreptăţit să crezi că vei primi nişte bani la care nu aşteptai.
Când un om intră într-o cameră, îşi aprinde pipa de la focul din şemineu, şi apoi pufăie din ea, este pe cale să apară un mare necaz în acea casă.