„Esenta acestui canon este pocainta, parerea de rau a tuturor credinciosilor si clericilor, monahilor, pentru viata traita uneori nu intotdeauna in conformitate cu poruncile lui Dumnezeu si legile evanghelice. Pentru a intelege foarte bine ce asteapta Dumnezeu de la noi, in acest Canon, de o frumusete literara deosebita si foarte profund din punct de vedere duhovnicesc, ne sunt prezentate pilde de smerenie, de cainta, de umilinta ale unor sfinti si drepti ai Vechiului Testament, fiecaruia fiindu-ne adresat indemnul de a calca pe urmele lor in drumul nostru duhovnicesc spre sarbatoarea Invierii Domnului nostru Iisus Hristos”, a spus preotul Ionel Popescu, purtatorul de cuvant al Arhiepiscopiei Timisoarei.
Sfantul Andrei Criteanul s-a nascut la Damasc in jurul anului 660, sub stapanire musulmana, intr-o familie crestina care i-a dat o educatie aleasa. Mai tarziu, el devine monah in „Fratia Sfantului Mormant” de la Ierusalim, fapt pentru care a fost mai tarziu supranumit si „Ierusalimiteanul”. Curand devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar in 685, in calitate de delegat al acestuia, semneaza la Constantinopol actele Sinodului VI Ecumenic, care a condamnat in 681 erezia monotelita (a unei singure vointe in persoana Domnului nostru Iisus Hristos).
Monahul Andrei ramane in Constantinopol unde i se incredinteaza conducerea unei importante opere social-filantropice, in special conducerea unui orfelinat si a unei case pentru batrani, lucrare sociala foarte populara pentru Biserica bizantina din acea vreme. In anul 692, a fost ales episcop de Gortyna, in Creta. De aici a primit si numele de „Cretanul” sau „Criteanul”, pe care i l-a dat traditia bisericeasca.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.