Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mc. Teodot, episcopul Chiriniei; Sf. Mc. Ishie (Canonul cel Mare)
Greco-catolice
Sf. ep. m. Teodot al Cirenei
Romano-catolice
Sf. Angela a Crucii, călug.
Sfântul Teodot, pomenit în calendarul creştin ortodox la 2 martie, a trăit în timpul împăratului roman Liciniu (308-324).
Propovăduitor al Sfintei Scripturi prin mai multe cetăţi, Sfântul Teodot a ajuns şi în insula Cipru, unde a fost hirotonit episcop al cetăţii Cirene.
În timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, singur s-a dus în faţa celui care guverna Ciprul şi a mărturisit că el este cel pe care îl caută, tulburând toată cetatea: „Iată cel pe care îl cauţi, eu sunt! Nu m-am ascuns de tine, nici nu sunt adus cu sila, ci de voia mea am venit. Căci adevărul, pe care nu se cade a-l ascunde, trebuie a-l arăta, adică pe Hristos, Dumnezeul meu, să-L propovăduiesc; iar necurăţia şi neputinţa păgânătăţii voastre s-o vădesc” (Vieţile Sfinţilor).
Şi, refuzând să se lepede de Hristos, a fost chinuit cu cruzime, până şi piroane i s-au bătut în picioare, fiind silit să alerge aşa. În tot acest timp în care a fost torturat s-a rugat la Hristos Dumnezeu.
Mulţi din cei care au văzut răbdare Sfântului Teodot şi au auzit cuvintele ce curgeau din gura sa, ca mierea, au crezut în Hristos, iar pe stăpânitorul la poruncile căruia era atât de rău chinuit un om îl certau.
Aflând de aceasta guvernatorul a poruncit ca să fie aruncat iarăşi în temniţă, căci, spunea el, să nu înşele poporul cu fermecătoarele lui învăţături.
Sfântul Teodot a rămas în închisoare până în anul 313, an în care împăratul Constantin cel Mare a dat edictul de la Milan, act prin care toţi creştinii întemniţaţi şi-au recăpătat libertatea. După aceasta şi-a reocupat scaunul episcopal şi după încă doi ani de slujire în acest scaun şi-a sfârşit viaţa (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”).