Pacientul, un bărbat în vârstă de 79 de ani a fost internat cu bronho-pneumonie. Ulterior, el a fost transferat la secţia de chirurgie a Spitalului Judeţean din Cluj. A fost operat de hernie hiatală. A stat la terapie intensivă 11 zile pentru că incizia nu se vindeca. Medicii legişti urmau să constate că acest lucru era cauzat de infecţiile nosocomiale.
Cu toate că operaţia nu i se vindecase, medicii au decis transferarea pacientului la pneumoftiziologie. Acolo, după ce a tuşit operaţia s-a deschis, iar pacientul a intrat în şoc septic. După doar câteva ore, bătrânul a murit.
Redăm mai jos scrisoarea integrală.
„BOALA UNUI SISTEM MEDICAL sau CUM MERGI PE PICIOARE LA SPITAL SI TE INTORCI MORT
Aproape saptamanal auzi la tv o stire despre cineva care moare in spitale,dar nu iti dai seama de dezastru pana nu ajungi in spitale si te confrunti cu dezastrul sistemului medical.
Redau mai jos povestea nefericita a tatalui meu,care a ajuns in data de 19.01 prin transfer de la pneumologie la Spitalul Judetean Cluj-sectia Chirurgie 2,pentru o operatie de hernie hiatala,operabila prin procedeu laparoscopic,o operatie relativ usoara dupa cum am primit asigurarile doctorului,cu riscuri mici. La iesirea din operatie a tatalui meu aflam ca nu s-a putut rezolva prin operatie laparoscopic si s-a operat dupa procedeu clasic,cu taietura. Ca si apartinatori nu am fost anuntati ca se schimba procedeul ca sa dam acordul sau refuzul. Dupa operatie urmeaza 11 zile de stat la terapie intensiva,unde din a 2-a zi,tatal meu avand si un BPOC(bronho-pneumonie obstructiva),a inceput sa tuseasca foarte mult,se tusea din greu si prina saloane. Degeaba am incercat sa vorbesc cu cativa medici ATI la rand si sa le cer sa incerce sa ii opreasca tusea(intubare sau medicamentos),de fiecare data am primit aproximativ acelasi raspuns :”stim noi ce facem,stati linistit ca primeste aerosoli sa tuseasca mai usor”.Parerea mea e ca sa lasi un om cu taietura de cca 30 cm sa tuseasca continuu e inconstienta sau crima.
A urmat transferul la spitalul de pneumologie si in ziua a 12-a(sambata 3.02.2018) s-a prezentat rezidentul medicului chirirug si ii scoate tatalui meu toate atele de la operatie(desi ar fi trebuit sa i se scoata tot a 2-a ata si sa il tina pana in 21 zile),dupa jumatate de ora la prima tuse,i se desface operatia si intestinele ies afara prin incizie. Dupa aproximativ 2 ore si mai multe telefoane la ambulanta,in sfarsit soseste ambulanta,cu sofer si infirmier,urmand transferul inapoi la Chirurgie 2 pentru a-l reopera,unde mai sta cu intestinele afara inca mai bine de o ora,pana se pregateste sala de operatie,desi au fost anuntati demult de problema. Dupa inca 11 zile de terapie intensiva si mult chim,tatal meu decedeaza.
In toata perioada cat a stat in terapie intensiva am vorbit zilnic cu toti medicii ATI de garda si cu chirurgul si am cerut zilnic detalii despre evolutia tatalui meu. Inclusiv in ziua mortii nu am primit raspunsul adevarat cu cauza care a dus la deces.Dupa resuscitare(inima s-a oprit in jurul orei 16,medicul de garda ATI a ajuns in sala in jurul orei 16:30,chirurgul in jutul orei 17 si decesul a fost constatat la ora 17:40),doctorul ATI si chirurgul ne-au anuntat decesul si incercau pe ocolite sa renuntam la autopsie,pe motiv ca vom putea ridica mortul doar luni(decesul fiind miercuri).
Dupa inmormantare am decis sa aflu mai multe si am aflat ce ascundeau medicii,tatal meu a murit de infectie nosocomiala cu ACINETOBACTER BAUMMANII,o bacterie specifica salilor ATI si cu o mortalitate de pana la 75%(3 din 4 infectati cu aceasta bacterie mor),iar dupa fisele medicale se pare ca tatal meu a fost infectat cam in data operatiei.
Acum detaliat toata evolutia : -dupa operatie nu a fost tratat corespunzator,fiind lasat sa tuseasca si chiar prin medicamentatia primita a fost stimulata tusea(Fluimucil si aerosoli),desi ar fi trebuit sa nu fie lasat sa tuseasca,aceasta fiind o cauza pentru care operatia nu s-a inchis,a 2-a cauza ar fi infectia de plaga(care a dus la ascita,acumulare de lichide in abdomen creand presiune pe operatie) si tinand cont ca tatal meu era putin obez,atele de la operatie ar fi trebuit sa fie scoase la termenul maxim de 21 de zile,nu la 12 zile. Dupa evisceratia totala(ruperea operatiei),sansele de supravietuire s-au redus drastic,infectia continuand sa isi faca treaba.
Duminica in data de 11.02 am sesizat medicul ATI de garda ca tatal meu are pneumonie de staza(putea fi cauzata si de nosocomiala,dar nu stiam atunci de ea) si medicul m-a contrazis,dar la ora 23 a ajuns din cauza penumoniei sa faca o acidoza respiratorie si ajuns sa fie intubat. Ni s-a transmis ca ar fi facut un AVC(atac vascular cerebral,care ar fi fost si el posibil sa fie cauzat de slaba oxigenare a creierului),desi acesta a ramas neconfirmat,oricum nu s-au deranjat sa cheme un neurolog sa verifice. in toata perioada de internare l-am intrebat pe tatal meu daca i se face tapaj(masaj pentru a usura eliminarea secretiilor) si mi-a confirmat ca niciodata,desi
ar fi trebuit ca fiecarui bolnav care sta la pat sa i se faca tapaj si degeaba am cerut asistentelor sa i se faca.Din pacate evolutia a fost nefasta pentru tatal meu si cauza decesului ne-a fost ascunsa si am fost mintiti zilnic.
Acum sa luam tot ce am patit in cele 23 de zile:
-asistente si infirmiere : o mare parte din ele se comportau execrabil cu bolnavii si apartinatorii. Exemple: prima data cand a fost schimbat cearceaful tatalui meu a fost dupa 3 zile,dupa stimularea financiara a unei infirmiere,apoi pana in ziua transferului a fost lasat cu aceleasi asternuturi,tatal meu facand escare urate din aceste cauze;mama a cerut putin spirt sa i faca tatalui meu un masaj pe picioare si o asistenta a zbierat la ea :”SA VA CUMPARATI” si nu i s-a dat;eu am cerut intr-o zi putin tifon sa ii ud buzele tatalui meu si mi s-a raspuns ;”data viitoare sa va aduceti de acasa ca nu am timp sa umblu dupa dvs”,desi statea pe un scaun asistenta respectiva de mai bine de jumatate de ora;tatalui meu nu i se dadea apa si nu i se udau buzele deloc in 24 ore,doar la vizitele noastre primea apa;mancarea era adusa de firma de catering si aruncata pe noptiera la picioarele bolnavului,oare un imobilizat bolnav la pat cum putea sa ajunga la mancare,in plus intr-o zi au primit pate fara cheita(oare cum puteau bolnavii sa deschida pate-ul). Tatal meu cerea sa i se faca calmantele la timp si inainte de culcare,dar de fiecare data ni se spunea ca le primea:’primeste tot ce trebuie”,desi il vedeam ca are convulsii de durere.Dar au fost si asistente si infirmiere umane care isi faceau treaba corect pe langa celelalte care erau zei,chiar am vazut asistente lovind bolnavii.
-medicii ATI: unii cumsecade si se vedea ca isi fac meseria cum trebuie,dar in cazul unora din medicii ATI am ajuns la concluzia ca fac garzi doar ca sa ia banii,fara sa ii interese evolutia bolnavilor(nu constest profesionalismul lor in salile de operatii),iar unii aveau atata autosufienta in ei incat nu acceptau ca bolnavii pot avea si alte prebleme decat ce considera ei (raspunsuri :”stim noi mai bine”,) si pur si simplu unii te certau ca incercai sa aflii mai multe sau sa ceri sa asculte pareri si intrebari.
Dupa ce am aflat ca a fost infectat cu nosocomiala,mi se spune senin : „si in spitalele din toata lumea sunt infectii nosocomiale”,adevarat dar intrebarile sunt : cat sunt de frecvente,care e rata mortalitatii in aceste spitale,care e gradul de rezistenta la tratamente(cate spitale din lume au fost dezinfectate cu apa de ploaie HexiPharma) si ca ar trebui sa accept ca „asta e” si ce sa facem ca a murit,nu e nimeni vinovat.
La partea de spagi ,au fost unele asistente si infirmiere si doctori care nu au vrut sa primeasca,au fost altii care nu miscau nimic fara atentii sau care isi asteptau „dreptul”.
Am dat si peste cativa oameni de calitate,dl. doctor Munteanu,vreo 2 medici ATI,cateva asistente si infirmiere,in rest calitatea umana din aceas sectie e deplorabila la fel ca si sectia in sine,vedeti foto,arata ca un spital din lumea a 3-a.
Dupa decesul tatalui,cu sora mea am incercat sa il asez in pozitie crestineasca in pat la Ati,dar o asistenta ne-a dat afara zbierand. A 2-a zi la anatomie patologica erau 5 morti,4 barbati si o femeie,tatal meu fiind singurul care a venit de la chirurgie si era efectiv trantit pe o targa,pe cand ceilalti morti erau asezati crestineste pe targi(mainile pe piept sau pe langa corp,nu ca si tatal meu cu o mana atarnand pe jos si intr-o dunga aproape. La anatomie patologica am fost intrebat de persoana de acolo cine l-a operat pe tatal meu,ca ultimele 2 ate(cusaturi)nu erau inchise bine,pe acolo curgea lichid din abdomenul tatalui meu si a zis ca s-a putut infecta din cauza aceea.
Acum inteleg de ce toti politicienii se trateaza in spitale din afara tarii,prefera nosocomialele de acolo in detrimentul celor de aici.
IARTA-MA TATA, CA AM CREZUT CA ADUCANDU-TE IN CLUJ LA SPITAL ITI FAC UN BINE,IARTA-MA CA DESI AM VRUT SA ITI FAC UN BINE,TE-AM ADUS LA MOARTE,IARTA-MA CA AM CREZUT CA INCA MAI AVEM UN SISTEM DE SANATATE IN CARE BOLNAVUL E VINDECAT NU EXTERMINAT”, este mesajul sfâşietor al tânărului care şi-a pierdut tatăl.