Tăriceanu: Numai lipsa de încredere în propria capacitate ne poate împiedica să ne punem semnăturile pe un act al unirii

„Nădăjduiesc că vom găsi curajul, la Bucureşti, ca şi la Chişinău, de a lua o asemenea decizie. Numai lipsa de încredere în propria noastră capacitate de a construi împreună o naţiune democratică, liberă şi indivizibilă ne poate împiedica să ne punem şi noi semnăturile pe un act al unirii”, a susţinut Tăriceanu, la şedinţa solemnă a Parlamentului dedicată împlinirii a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

El a afirmat că această şedinţă solemnă nu ar trebui să aibă numai o însemnătate istorică, oricât de „monumentală” ar fi aceasta.

Citeşte şi: Liviu Dragnea: Eu vreau să ne unim cu Moldova. Vreau să fim împreună în Europa, dar ca o singură naţiune

„Să dovedim cu ocazia acestei aniversări că semnificaţia politică a evenimentelor de acum un veac nu şi-a pierdut caracterul actual şi nici capacitatea de a ne mobiliza voinţele”, a adăugat Tăriceanu.

Alte articole

Guvernul a stabilit calendarul consultărilor cu partidele politice pe tema alegerilor prezidenţiale şi parlamentare

Bursa de reziliență pentru elevi, introdusă oficial. Ce valoare are și cine va beneficia de aceasta

Potrivit preşedintelui Senatului, evenimentul de acum un secol oferă o lecţie la care trebuie să se reflecteze cu mare atenţie.

„Revoluţia democratică a făcut România întreagă şi mare, în vreme ce totalitarismul a fragmentat din nou România. Când democraţia este abandonată sau abuzată, naţiunea devine divizibilă şi fragilă. Această lecţie rămâne valabilă şi astăzi. Ca români, am învăţat, începând din 1940, că nu litera tratatelor, alianţele internaţionale şi forţa armelor păzesc naţiunea. Dar pare că nu am înţeles încă pe deplin că singura pavăză a naţiunii este calitatea democraţiei pe care este capabilă să o pună în operă. Cel mai eficient şi paradoxal cel mai costisitor program de înzestrare a unei naţiuni este cel care înarmează fiecare cetăţean cu drepturi şi libertăţi inalienabile, care îl echipează cu cele mai puternice garanţii constituţionale şi procedurale în faţa abuzurilor statului. Pentru că cetăţenii abuzaţi de instituţiile propriului stat nu vor fi predispuşi, orice ar spune ideologiile naţionaliste şi miturile patriotice, să reziste agresiunii unui stat străin. Trăind sub dictatură în 1940, românii nu au avut forţa morală să refuze ultimatumul sovietic şi dictatul nazist. Au deplâns frângerea naţiunii, dar nu li s-au opus”, a punctat Tăriceanu.

Preşedintele Senatului a spus că ideologia naţională a anilor ’30 – ’40, resuscitată de naţional-comunismul ultimelor două decenii ale regimului totalitar, „ne-a învăţat să privim actul unirii, pregătit cu mari sacrificii şi trudă, proclamat de Sfatul Ţării de la Chişinău pe 27 martie 1918, ca pe un episod memorabil şi, din păcate, reversibil al procesului de înfăptuire a idealului unităţii naţionale româneşti”.

„Sfatul Ţării a constatat simplu şi firesc că poporul moldovean era parte a poporului român şi că ţara care îşi căuta destinul după destrămarea imperiului ţarist era altceva decât o parte înstrăinată a Moldovei istorice. Această conştiinţă identitară a fost o condiţie necesară, dar nu şi suficientă a unirii. Ce au avut în plus faţă de noi oamenii politici de la Bucureşti şi de la Chişinău? Neîndoielnic, pasiunea pentru democraţie, credinţa că naţiunea se cuvine să fie întregită, pentru că este singurul trup cunoscut al democraţiei, unicul cadru constituţional în care democraţia se poate manifesta prin instituţii şi proceduri care să garanteze drepturile şi libertăţile cetăţeneşti”, a evidenţiat Călin Popescu-Tăriceanu.