Potrivit reglementărilor legale în vigoare din România, cimitirele umane sunt de două feluri: ale administraţiei publice locale şi ale cultelor religioase.
„Cu toate acestea, în actualul Cod CAEN (Clasificarea activităţilor din economia naţională) din România, la Secţiunea S –„Alte activităţi de servicii”, activitatea de „pompe funebre şi similare” este apreciată şi ca activitate economică, motiv pentru care unii întreprinzători privaţi se consideră îndreptăţiţi să înfiinţeze şi să administreze cimitire particulare” informează BOR.
Potrivit comunicatului BOR, în cimitirele particulare se pot întâlni situaţii foarte neplăcute.
„Astfel se poate ajunge fie la situaţia în care locurile de veci sunt vândute fără a se ţine cont de apartenenţa confesională, pe criterii strict economice, ceea ce va duce, inevitabil, la conflicte atunci când ceremonii religioase diferite se vor suprapune într-un spaţiu restrâns, fie la împărţirea necorespunzătoare proporţiei credincioşilor a sectoarelor în cimitir, ca o formă de prozelitism pentru cei care nu vor mai găsi locuri în sectorul cultului de care aparţin”, mai arată BOR.
Un alt dezavantaj al cimitirelor particulare este acela că rudele se pot pomeni pur şi simplu fără morţi sau acoperiţi de vreo construcţie. „Stabilitatea pe termen lung a cultelor şi a administraţiilor publice locale este o certitudine. Un cimitir aparţinând unui operator economic poate fi uşor dezafectat sau vândut unei alte religii decât cea creştină, sau altcuiva, iar mormintele pot fi profanate sau acoperite cu alte construcţii, dacă se schimbă destinaţia terenului respectiv”, informează BOR.