„Răstignirea şi moartea lui Iisus pe cruce, ca urmare a unui proces nedrept, este o bună ocazie de meditaţie şi introspecţie asupra rolului pe care îl avem şi a responsabilităţii pe care o purtăm fiecare în infăptuirea dreptăţii. Ce trebuie să învăţăm fiecare din procesul lui Iisus este importanţa procesului drept, a fiecărui proces, a oricărui proces. (..) În viaţa de zi cu zi fiecare dintre noi suntem la un moment dat acuzat, martor, judecător sau parte din vocea publicului. Ca judecator, învăţătura este cu atât mai necesară, pentru că de modul în care fiecare dintre noi, judecătorii, ne îndeplinim misiunea şi rolul depinde păstrarea bunei orânduiri şi a păcii sociale. Nu este sentiment mai greu de purtat de oameni decât acela al nedreptăţii, cu atât mai mult al judecăţii nedrepte”, scrie Gîrbovan.
„Citind Evanghelile, m-a izbit o frază: „Şi Caiafa era cel ce sfatuise pe iudei că este de folos să moară un om pentru popor” (Luca 22, 14). Caiafa, în calitate de mare preot, era şi conducătorul Sinedriului/Sanhedrinului, cel mai mare for de judecată la evrei, compus din 71 de judecători. Este tulburător, de aceea, să vezi mai marele judecatorilor (echivalentul preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de azi) justificând un proces nedrept şi condamnarea unui nevinovat în numele unui bine general”, mai precizează preşedintele UNJR.
Dana Gîrbovan susţine că „justificarea răului în numele binelui este cel mai periculos mod de a perverti minţi, inimi, constiinţe, iar acest lucru îl vedem şi azi”.
„Există apoi atitudinea lui Pilat, care a văzut şi ştiut nedreptatea, dar „s-a spălat pe mâini”, pasând responsabilitatea mulţimii. Genul acesta de atitudine, de „a te spăla pe maini” şi întoarce capul în partea cealaltă, este cea mai facilă şi periculoasă formă de derobare, de declinare a responsabilităţii judecăţii către mulţimi. Judecata făcuta de mulţimi este mereu una emoţională, manipulată şi manipulativă, prin urmare nedreaptă”, mai scrie preşedintele UNJR.
Judecătorul susţine că dreptul din prezent are rădăcini puternice în dreptul iudaic, iar acesta, al rândul lui, în justiţia divină.
„Care mai este însă azi fundamentul regulilor? Uitaţi-vă cu ce uşurinţă se bagatelizează azi în România prezumţia de nevinovăţie sau dreptul la un proces echitabil. Or, când vorbim despre „domnia legii” (stat de drept) asta înseamnă nu doar ca „legea este egală pentru toţi”, dar şi că nimeni nu e nici mai presus, dar nici mai prejos de lege. Calitatea actului de justiţie, de aceea, se măsoară nu atât în raport cu cei de la vârful piramidei sociale, apăraţi de avocaţi de succes, ci cu cei de la bază. Importanţa acestei egalităţi în faţa legii şi a procesului echitabil, a fiecărui proces, a fost spusă de Moise încă de peste 3200 de ani în urmă. Consecinţele oricărui proces nedrept se răsfrâng în timp, producând efecte negative extrem de grave inclusiv asupra altora decât cei judecăţi şi asupra societăţii”, spune magistratul.