De fapt, momentul își are rădăcinile în obiceiurile păgâne de vară, scrie libertatea.ro. Când, la Parentalia, romanii își cinsteau părinții și străbunii. Iar semnificația evenimentului constă în rugi înălțate de urmașii celor morți pentru odihna veșnică a sufletelor adormite și iertarea păcatelor lor la Judecata de Apoi. În lumea ortodoxă, moartea este considerată o trecere către o altă lume, către înviere și înălțare spirituală. În anul calendaristic românesc, oamenii țin 18 sărbători ale Moşilor.
Cultul Moşilor ne apropie de originile familiei. Iar cea mai importantă dintre toate aceste sărbători este cea a Moșilor de vară sau ai cireșelor, înaintea Duminicii Pogorârii Sfântului Duh. Pe vremuri, cu această ocazie, se organizau târguri și bâlciuri, atât cu scopul ca cei interesați să-și poată procura cele de trebuință pentru pomeniri, dar și pentru a se întâlni și a petrece. Se spune că sufletele morţilor, după ce părăsesc mormintele în Joia Mare, se perindă printre cei vii, întorcându-se în morminte în ajunul Rusaliilor.
De ce ne pomenim străbunii
De aceea, pentru a pleca liniștiți, li se dau de pomană colaci și vase cu apă, vin sau lapte, în unele locuri și căni cu cireșe la torți, și neapărat lumânări aprinse, pentru a nu-și pierde calea spre lumina veșnică. Oamenii cred că sufletele adormite care nu primesc nimic de pomană se întorc mâhnite la locul lor și se hrănesc cu țărână. În toate bisericile ortodoxe au loc slujbe speciale de pomenire. Atât la Moși, cât și la Rusalii, nu lucrează și, mai ales, nu se toarce, ca să nu se întoarcă îndărăt colacii morților. Nu se aruncă gunoiul, nu se mătură, nu se spală rufe. Femeile care cinstesc cum se cuvine Moșii, an de an, nu îmbătrânesc repede și își păstrează sufletul mereu tânăr.