O judecătoare aruncă în aer scandalul deciziei CCR pe revocarea şefei DNA: Cine va avea ultimul cuvânt

„Traim intr-o țara in care se minte. Mult, public, fără reținere. Probabil pentru manipulare. Pentru ce altceva ???

Ca propunerea de revocare a unui procuror general se poate face de Ministrul Justitiei in mod discreționar.

Ca președintele nu trebuie sa emită decret, deși CCR a zis ca trebuie.

Ca nu exista termen pentru emiterea decretului de revocare.

Și ca, finalmente emis, acesta este necenzurabil.

In realitate, nimic nu este adevărat.

Propunerea de revocare se poate face nu discreționar, ci pentru motivele prevăzute de art. 51 al. 2 din Legea 303/2004. Aceleași motive pentru care se revoca ORICINE dintr-o funcție de conducere din instante sau parchete.

Nu sunt altele, nu sunt speciale, nu sunt discreționare.

Au fost revocați in baza lor mulți magistrati cu funcții de conducere pana acum.

Dacă intr-o sesizare de conflict constituțional între puterile statului, CCR decide ca una dintre puteri trebuie sa execute o obligație de a face….. asta trebuie sa faca, fiind vorba de un stat de drept.

Dacă nu face, atunci este discretionar.

In plus, dacă a zis ca trebuie sa emită decret, se deduce ca, din refuzul președintelui de revocare, au reieșit doua lucruri : ca procedura de revocare s-a parcurs in mod corect și legal, iar motivele se încadrează in cele prevăzute de art. 51 al.2 din Legea 303/2004, și ca acesta a apreciat ca, deși fără vicii de legalitate, propunerea nu este oportuna. Neavând drept de apreciere asupra oportunității, iar legalitatea fiind analizată … trebuie emis decret. Cel puțin așa se deduce din comunicat.

In lipsa unui termen special de emitere al acestuia, se aplica termenul general din materia contenciosului administrativ… 30 de zile.

Deci, exista termen… 30 de zile de la publicarea hotărârii CCR in Monitorul Oficial.

Finalmente, dacă destinatarul actului administrativ astfel emis este nemulțumit de decretul care îl / o privește, îl poate contesta in instanța de contencios administrativ, după regulile de drept comun: fond și recurs.

Ca urmare, decretul de revocare nu este definitiv sau irevocabil prin emiterea sa.

El poate fi dus in instanța și analizat, ultimul cuvânt aparținând instantelor, care pot spune dacă motivele de revocare se încadrează in cele prevăzute de art. 51 al.2 din Legea 303/2004, și dacă măsura de revocare dispusă este corecta.

In acest context, nu este vorba de o putere discretionara a niciunui ministru asupra nimănui. De vreme ce instanța are ultimul cuvânt.

Ca la toată lumea.

Ca in orice caz de demitere sau concediere in acesta țara.

Dincolo de spectaculosul situatiei de fapt, in drept, este o problema juridică banala.

Deci… de ce atâta scandal ? Tensiuni ? Neadevăruri ????? Manipulare ???

Cui ii folosesc ?

Nu are cineva încredere in justiție ?

Nu vrea destinatarul revocării sa apeleze la justiție, dacă se considera nedreptățită ??

De ce nu ?

Ii este cuiva teama de ce ar decide, in ultima instanța, ICCJ, intr-o asemenea speta ?

Dacă nu au încredere și le este teama… restul ce sa facă ? Referendum ? Sa ia problema in propriile mâini ?

Nu mai este nevoie de stat de drept, ci de briganzi?

Și cei care funcționează in justiție, ce sa înțeleagă din toate astea ???

Ca sunt doar de decor ?

Totul a escaladat prea mult…”, scrie Adina Ghiţă pe Facebook.