Aceasta explică faptul că INACO calculase, pentru 2017, ziua de 15 iulie drept ziua libertăţii fiscale pentru un angajat care câştigă salariul mediu pe economie, după plata impozitului şi a contribuţiilor angajatului şi angajatorului la stat, dar şi a TVA pentru consumul acelui salariu. Practic, anul trecut, din 16 iulie salariatul a muncit pentru el în timp ce, în 2018, salariatul mediu român munceşte pentru el însuşi si familia lui începând din 21 iulie, respectiv cu cinci zile mai târziu.
„Aşadar, salariatul mediu român a „câştigat” încă cinci zile în care lucrează pentru stat, adică 201 de zile pentru plata dărilor la stat şi doar 164 de zile pentru el însuşi. Abia începând cu data de 21 iulie salariatul mediu român munceşte pentru el însuşi şi familia lui. Cu alte cuvinte, peste jumătate din an românul munceşte pentru stat. Din această perspectiva, a omului care munceşte, trebuie analizate rezultatele modificărilor fiscale”, a explicat Andreea Paul.
În primul scenariu, cel din perspectiva angajatului, acesta lucrează pentru stat 193 de zile iar 172 de zile pentru el însuşi. Calculele pornesc de la un salariu mediu brut al unui angajat român de 4.512 lei în prezent, conform ultimelor date oficiale disponibile ale INS. Angajatul mediu plăteşte contribuţii sociale şi impozit pe salariu la buget de 1.872 lei (folosind aplicaţia calculatorsalariu.ro) şi rămâne cu un salariu mediu net de 2.640 lei în mână. Dacă salariatul nu economiseşte nimic şi cheltuie banii, plăteşte TVA de 502 lei, luând în calcul cota standard de TVA de 19%, nu şi cotele reduse la 5% sau 9%. Astfel, din câştigul salarial mediu brut, salariatul plăteşte la stat 2.374 de lei (1.872 lei + 502 lei), ceea ce reprezintă 53% din salariul mediu brut, adică 193 de zile pe an lucrate pentru stat şi restul pentru el însuşi. Ziua libertăţii sale fiscale, doar în scenariul angajatului, este 12 iulie.
La estimarea poverii fiscale reale a salariatului nu au fost luate în calcul taxele locale sau alte impozite plătite la stat de către angajator.
În scenariul 2, respectiv din perspectiva angajatului şi a angajatorului, sunt 201 de zile în care salariatul mediu lucrează pentru stat, cu 5 zile mai mult decât anul trecut.
„Dacă la scenariul 1 (perspectiva angajatului, n.r.) luăm în calcul şi contribuţiile plătite de către angajator de 102 lei pentru salariul mediu brut al angajatului, ajungem la un cost total real salarial de 4.614 de lei. Acesta este costul real total pentru un salariu mediu net de 2.640 lei, cât primeşte angajatul în mână. Angajatul şi angajatorul plătesc 1.974 de lei cumulat contribuţii şi impozite la stat aferente salariului mediu brut, la care adăugăm TVA de 502 lei şi obţinem un total real al taxelor şi impozitelor plătite statului de 2.476 de lei, ceea ce reprezintă 55% din salariul mediu brut. Raportat la cele 365 de zile ale anului, înseamnă echivalentul a 201 de zile lucrate pentru stat. În acest scenariu complet, ziua libertăţii fiscale este 20 iulie până la care lucrează pentru stat şi abia apoi pentru el însuşi. Din cauza mutării contribuţiilor dinspre angajator spre angajat, doar comparaţia acestui scenariu cu anul trecut devine relevantă”, a mai adăugat Andreea Paul.
Contribuţiile sociale au trecut de la angajatori la angajaţi începând cu 1 ianuarie 2018, potrivit unei Ordonanţe de Urgenţă pentru modificarea Codului Fiscal, adoptată în noiembrie 2017, iar nivelul contribuţiilor a scăzut cu două puncte procentuale, astfel că, din totalul de 39,25% contribuţii plătite la un salariu brut, se vor plăti 37,25%.
Din totalul de 22,75% contribuţii datorate de către angajator, 20 de puncte au fost transferate către salariat.