Sărbători religioase ortodoxe: Sf. Cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Mc. Lucia din Roma
Sărbători religioase greco-catolice: Sf. cuv. Sisoe cel Mare; Sf. m. Maria Goretti
Sărbători religioase romano-catolice: Sf. Maria Goretti, fc. m.
Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare, pomenit în calendarul creştin ortodox la 6 iulie, a trăit în secolele IV-V; s-a retras din tinereţe în pustiul Egiptului.
Prin smerenie, rugăciune şi post viaţa lui s-a asemănat cu viaţa îngerilor. Pentru smerenia sa, a luat atâta dar de la Dumnezeu, încât s-a învrednicit de mari minuni, înviind chiar şi morţi, aşa cum este arătat în Patericul egiptean.
Pe acest părinte l-au întrebat fraţii: „De va cădea vreun frate, în vreo greşeală îi este destul un an de pocăinţă?” La care stareţul a răspuns: „Aspru este cuvântul acesta”. Au întrebat fraţii: „Atunci şase luni, se cade să se pocăiască, cel ce a greşit?” Stareţul a răspuns: „Este mult”. Şi iarăşi, au zis fraţii: „Dar patruzeci de zile, îi este de ajuns pentru pocăinţă?” Şi a răspun stareţul: „Este mult”. După aceasta, a zis: „Cred în milostivirea Iubitorului de oameni că, de se va pocăi omul din tot sufletul trei zile sunt de ajuns, pentru a primi Dumnezeu pocăinţa lui” (Patericul egiptean).
Cuviosul Sisoe a petrecut în pustie şaizeci de ani, şi, când era să moară, stând lângă dânsul monahii, s-a luminat faţa lui ca lumina şi a grăit către dânşii: „Iată, ava Antonie a venit”. Şi, trecând puţin, iarăşi, a zis: „Iată, ceata Prorocilor a venit”. Şi, iarăşi, s-a luminat, mai mult, şi a zis: „Iată, ceata Apostolilor a venit”.
L-au rugat pe el fraţii, zicând: „Spune-ne, Părinte, cu cine vorbeşti?” Şi le-a zis: „Iată, îngerii au venit ca să mă ia, pe mine, şi mă rog lor, să mă lase pe mine, puţin ca să mă pocăiesc”. Şi i-au zis lui fraţii: „Nu-ţi este ţie de trebuinţă pocăinţa”.
La aceasta Cuviosul Sisoe a răspuns: „Cu adevărat, nu mă ştiu pe mine, să fi atins, măcar începutul pocăinţei”. Şi toţi fraţii îl ştiau pe el, că este desăvârşit.
Şi, iarăşi, mai mult, s-a luminat şi se făcuse faţa lui ca soarele şi s-au temut toţi. Şi a grăit către dânşii stareţul: „Iată, vine Domnul, vedeţi toţi, că zice: Aduceţi-Mi vasul cel ales din pustie”. Şi, zicând acestea, Cuviosul, îndată, şi-a dat duhul său la Domnul. Şi s-au văzut nişte fulgere şi s-a umplut casa aceea de bună mireasma.