Deseori, noi, parintii, suntem cu mult mai preocupati sa ii formam si „dresam” dupa regulile sociale general acceptate – ceea ce noi, adultii, numim educatie – iar acest proces ne consuma foarte mult timp si energie, nelasandu-ne mereu suficienta forta de a discuta, a afla si a si hrani nevoile emotionale si spirituale ale copiilor nostri.
Si ajungem sa traim dileme, framantari, neputinte. Asta in cazul in care ne dam seama la timp ce se petrece in mintea si inima lor.
Pe durata unei zile, iata ce aud preponderent copiii:
„Stai cuminte!”, „Hai mai repede!”, „Nu pune mana!”, „Nu sta la soare!”, „Vino la soare!”, „Iesi din apa!”, „Nu bea apa rece!”, „Vezi sa nu te murdaresti!”, „Uite in ce hal te-ai murdarit!”, „Taci din gura!”, „Cere-ti iertare!”, „Spune multumesc!”, „Nu fi obraznic!”, „Nu alerga!”, „Nu bea apa rece!”, „Ai grija sa nu transpiri!”, „Nu cumva sa cazi!”, „Vai, nu esti niciodata atent!”, „Esti prea mic!”, „De acum esti mare…”, „Du-te la culcare!”, „Scoala-te, ai sa intarzii!”, „Am treaba, joaca-te si singur!”, „Ia ceva pe tine!”, etc., etc.
Iar ce ar vrea ei sa auda mai des pe durata unei zile normale de viata…:
„Te iubesc!”, „Esti frumusel”, „Suntem fericiti ca esti copilul nostru”, „Esti suparat?”, „Iti e teama?”, „Esti asa cuminte…!”, „Am incredere in tine”, „Ce te doare?”, „Eu te ascult. Poti sa imi spui tot ce vrei”, „De ce iti e frica?”, „Nu-i nimic, sunt aici pentru tine”, „Invata sa crezi in tine si sa te iubesti pe tine insuti”, etc.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.