Ortodoxe
Sf. Ier. Nifon, patriarhul Constantinopolului; Sf. Mare Mc. Evplu, arhidiaconul
Greco-catolice
Sf. m. Euplu; Sf. Clara de Assisi
Romano-catolice
Ss. Clara, fc.; Suzana, m.
Sfântul Nifon s-a născut în Grecia, la mijlocul secolului al XV-lea. A primit la botez numele Nicolae. În monahism a intrat cu numele de Nifon.
În anul 1483 a fost ales în scaunul de mitropolit al Tesalonicului, iar după trei ani, a ajuns patriarh al Constantinopolului.
A fost alungat din această înaltă demnitate clericală doi ani mai târziu, în 1488, şi rechemat în 1496.
După numai doi ani şi câteva luni, a fost din nou exilat de turci în Adrianopol. Aici îl va cunoaşte pe domnitorul Radu cel Mare al Ţării Româneşti (1495-1508). Împreună cu acesta a ajuns în Ţara Românească unde a organizat viaţa bisericească a ţării. În urma unei dispute cu voievodul muntean, Sfântul Nifon a părăsit Ţara Românească, plecând la Muntele Athos, unde a şi murit.
Ajuns la domnie Neagoe Basarab (1512-1521), care îl avusese părinte spiritual pe Sfântul Nifon, a făcut demersuri la Sfântul Munte pentru a-i aduce în ţară sfintele moaşte.
Aceste moaşte (capul şi mâna dreaptă) au rămas în biserica Mănăstirii Curtea de Argeş până în anul 1949, când au fost mutate, mai întâi la Episcopia Râmnicului, apoi în Catedrala mitropolitană din Craiova. În prezent o parte a moaştelor Sfântului Nifon se află în Catedrala mitropolitană din Târgovişte.
Legendele spun că despărţirea de Radu cel Mare nu ar fi fost tocmai blândă, Sfântul Nifon scuturându-și, la plecare, până și încălțările, pentru a nu lua cu el nici măcar un firișor de praf din locul în care fărădelegea adulterului era trecută cu vederea. În plus Sfântul ar fi aruncat un mare blestem asupra domnitorului. Iar Radu cel Mare s-a stins din viață după 7 ani de chinuri groaznice, timp în care și țara, și Biserica erau în dezordine.