De fapt, unul din primele cuvinte rostite de fratele meu a fost unul de nereprodus, pentru că unchiului meu i s-a părut foarte amuzant să-l înveţe acel cuvânt. Şi mai am astfel de exemple. Dacă i-ai explicat copilului că e un cuvant urât şi că nu trebuie să-l folosească şi el continuă s-o facă, ce metode adopţi ca să-l dezbari de obiceiul prost? Experţii în parenting de la GALTime.com ne dau câteva idei.
Prima ar fi să nu reacţionezi nicicum, mai ales atunci când copilul evident te testează, ştiind că e un cuvânt urăt. De multe ori, dacă nu obţin nicio reacţie, copiii îşi vor pierde interesul în acele cuvinte şi nu le vor mai folosi. Sună bine, dar… dacă nu funcţionează?
Îi mai explici o dată că e un cuvânt urât, pe care nici adulţii n-ar trebui să-l folosească şi îi oferi un substitut (“fir-ar să fie!”, “dă-o-ncolo!”, “las-o jos!”, “du-te şi lasă-mă!”), ocazie cu care îţi poţi lăsa imaginaţia să zburde şi chiar poţi face un joc în care să inventaţi împreună expresii amuzante dar inocente, cu care să înlocuiască vorbele urâte atunci când vor să-şi exprime furia sau frustrarea.
Citeşte continuarea pe Sfatulparintilor.ro.