Unul dintre motivele puternice care stau la baza refuzului unui copil de a merge la grădiniţă este anxietatea de separare. Aceasta se caracterizează prin îngrijorare, teamă profundă, nelinişte în situaţiile în care micuţul experimentează o separare temporară de părinţi. Anxietate de separare se numeşte şi situaţia în care copilul nu se simte în siguranţă atunci când nu se află sub supravegherea permanentă a unuia dintre părinţi.
Întâlneşte persoane necunoscute, un spaţiu străin lui, copii pe care nu i-a mai întâlnit până acum. La grădiniţă merge să dobândească noi achiziţii, cognitive şi emoţionale. Toate aceste componente reprezintă o noutate la care cel mic va trebui să se adapteze. Pentru ca să reuşească să se adapteze cu succes la această experienţă care e trăită foarte intens de către copil, e nevoie un proces de atentă gestionare şi de prelucrare a acestei experienţe de viaţă.
În afară de transformările care se petrec în interiorul copilului odată cu intrarea sa în colectivitate, există o serie de transformări şi provocări legate de părinţii micuţului. Mama trebuie să se simtă suficient de pregătită să îşi lase copilul, pentru o vreme, alături de o altă femeie pe care n-o cunoaşte. Dacă mama va experimenta nelinişte în legătură cu şederea copilului la grădiniţă, cel mai probabil va transmite această stare şi copilului ei.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.