Poate că este una din cele mai potrivite perioade ale anului pentru a da sau descoperi un înţeles profund existenţei din perspectiva morţii şi renaşterii, şi, mai ales, pentru a înţelege necesitatea şi frumuseţea drumului nostru aparent efemer prin această lume.
Echinocţiul lunii septembrie, echinoxul de toamnă în emisfera nordică, cunoscut şi sub numele de Alban Elfed, Cornucopia, Sărbătoarea Avilon-ului, Festivalul lui Dionysus, Casa recoltei, Mabon, Noaptea vânătorii, Al doilea festival a culesului, Recolta vinului, Ziua recunostiintei vrăjitoarelor, este legat de o multitudine de mituri şi superstiţii pe cuprinsul întregii lumi şi a istoriei umane.
Animalele asociate cu echinoxul de toamnă din emisfera nordică sunt câinii, lupii şi păsările de pradă. Creaturile mitice corespunzătoare acestui eveniment astronomic sunt gnomii, minotaurii şi sfinxul.
În mitologia greacă, toamna începea odată cu întoarcerea zeiţei Persephone în lumea subpământeană a soţului ei Hades, debutul noului anotimp fiind considerat favorabil unor ritualuri de protecţie şi securitate, dar şi reflecţiei asupra succeselor şi eşecurilor din lunile anterioare.
Conform unei superstiţii evreieşti, Avram era gata să îl ofere pe Isaac, singurul sau fiu, că jertfă lui Dumnezeu, chiar în ziua echinocţiului de toamna, ocazie cu care cuţitul său s-ar fi acoperit ca prin minune cu sânge. Într-o altă credinţă ebraică , referitoare la toate echinoxurile şi solstiţiile din an, se spune că în timpul echinoxului din septembrie un precipitat misterios otrăveşte toată apa care nu a fost băută sau aruncată din vase.
Ziua Echinoxului este sărbătorită de Wicca şi alte religii păgâne sub semnul lui Mabon, zeul welsh numit şi Fiul Luminii, Marele tânăr sau Tânărul divin. Se spune că Mabon s-a născut de echinox, mama lui fiind Modron Marea Mama, Păzitoarea lumii celeilalte, Vindecătoarea, Protectoarea sau Pământul. Răpit mamei sale la vârsta de 3 ani, Mabon a reuşit să se elibereze cu ajutorul unor animale înţelepte, precum cerbul, mierla, bufniţa, vulturul şi somonul, ;din captivitatea sa misterioasă. De fapt, Mabon fusese până atunci în pântecul propriei sale mame, un loc de evoluţie şi provocare, el renăscând ca Fiu al Luminii, cu o forţă şi o înţelepciune datorate prizonieratului îndurat.
Într-o altă versiune a acestei legende, echinoxul este ziua în care Lugh, Zeul Luminii este înfrânt de geamănul şi alter-egoul său, Tanist. Povestea spune că echinocţiul este singură zi din an când Lugh este vulnerabil şi poate fi învins. Lugh stă în echilibru (vezi corespondenţa echinox-Balanţă), cu un picior pe o capră (Capricornul, semnul sub care are loc solstiţiul de iarnă) şi celălalt pe un cazan( Cancerul, vremea solstiţiului de vară). El este trădat de Blodeuwedd, virgina (Semnul Fecioarei) şi transformat într-un vultur (corespunzător semnului zodiacal al Scorpionului). Odată învingător, Tanist îi ia locul lui Lugh, atât ca rege al lumii noastre, dar şi că iubit al zeiţei Tailltiu. Este, însă, o domnie vremelnică, întrucât, odată cu începutul verii, Tanist devine Regele întunecat, Domnul iernii şi, ca atare, un suveran al unui timp depăşit. Rodul dragostei lui cu Tailltiu este un copil care vede lumina zilei odată cu Solstiţiul de Vară, o altă reîncarnare a lui Tanist, numită Copilul întunericului.
Aşa cum a procedat şi în cazul altor sărbători păgâne, biserica catolică a găsit potrivit să aşeze în calendar ziua celebrării Sfântului Mihail sau a Tuturor Sfinţilor („Michaelmas”) în preajma echinoxului de toamna , pe 29 septembrie.
Higan sau Higan-e este un ritual buddhist practicat în Japonia cu ocazia atât a echinocţiului de toamnă, cât şi a celui de primăvară. Sărbătoare naţională în perioada dinastiei Meiji (1868 – 1912), Higan era cunoscut , înainte de cel de-al doilea război mondia , sub denumirea de „Koreisai” sau Sărbătoarea străbunilor imperiali. În limba japoneză, „Higan” înseamnă „celălalt mal”, o referire la spiritele morţilor care ajung la Nirvana, după ce traversează răul existenţei.Acest festival celebrează evoluţia spirituală a lumii de la tărâmul suferinţei la cea a iluminării, fiind un prilej de reamintire a celor morţi, de vizitare a mormintelor lor şi recitare a unor sutre specifice.
În China, Festivalul mijlocului toamnei, o tradiţie veche de 3000 de ani, este celebrat în preajma echinoxului de toamnă, cu ocazia Lunii Pline. Este un eveniment dedicat belşugului recoltei aduse de vara, specialitatea de mâncare specifică fiind „Prăjitură lunii”, umplută cu lotus, seminţe de susan şi un ou fiert sau un fruct uscat. Acest festival reprezintă timpul reunirii familiilor, unii oameni parcurgând mari distanţe pentru a ajunge în mijlocul celor dragi. Străzile sunt decorate cu lanterne şi dansurile dragonului atrag mulţimea în aerul înmiresmat de aromele beţişoarelor parfumate.
Potrivit unei credinţe populare din occident, numai în perioada echinoxului de toamna , atunci când ziua devine egală cu noaptea, îşi face apariţia o forţă mistică care îţi da îndemâarea să aşezi un ou în echilibru stabil pe unul din cele două vârfuri sau părţi ascuţite ale sale.
Alte tradiţii şi evenimente legate de echinoxul de toamna
Echinocţiul din septembrie marchează prima zi din Mehr sau Balanţă, în calendarul iranian. Cu acest prilej are loc festivalul Jashne Mihragan sau Sărbătoarea împărtăşirii şi dragostei, în credinţă zoroastriană.
În Coreea, Chuseok este marele festival al recoltei, programat conform tradiţiei în perioada solstiţiului de toamna şi având o durată de desfăşurare de 3 zile.
Echinocţiul din septembrie era intitulat „Ziua anului nou”, în calendarul republican francez, aflat în uz între anii 1793 – 1805. Republica franceză a fost proclamată în ziua de 21 septembrie 1792, următoarea zi, cea dintâi a „erei republicane” în Franţa , coincizând în acel an cu ziua echinoxului de toamnă.
În Marea Britanie, Sărbătoarea recoltei era stabilită în duminica cu luna plină cea mai apropiată de echinoxul de toamnă.