Banca Mondiala: Nivelul venitului zilnic necesar pentru a evita intrarea în sărăcie a crescut în România de la 14 la 19 dolari

Documentul constată că grupuri extinse de persoane încă beneficiază de venituri specifice clasei mijlocii, dar nu şi de securitatea economică pe care au oferit-o acestea odinioară.

Raportul menţionează că politicile publice care reglementează piaţa muncii, fiscalitatea şi protecţia socială în Uniunea Europeană trebuie regândite pentru a proteja lucrătorii vulnerabili şi pentru a putea aborda numărul din ce în ce mai mare de inegalităţi, generate de evoluţia permanentă a pieţei muncii şi de noile tehnologii.

Conform unui comunicat al Băncii Mondiale, raportul invită la regândirea fundamentală a politicilor sociale pentru a încetini adâncirea diferenţelor dintre cetăţenii care beneficiază de pe urma noilor oportunităţi economice şi cei care sunt lăsaţi în urmă într-o economie mult mai dinamică şi flexibilă.

Potrivit documentului elaborat de specialiştii Băncii Mondiale, mai mulţi tineri au locuri de muncă de o calitate inferioară în comparaţie cu persoanele mai în vârstă.

Alte articole

Impozitul progresiv, pe masa Ministerului Finanţelor: „Astfel de analize se fac încontinuu. Noi vom oferi fundamentarea tehnică”

Impozit pe 20% din salariu pentru această categorie de români. Decizia luată de Banca Mondială

„Locurile de muncă remunerate, cu contracte pe termen lung, nu mai reprezintă norma, mai ales pentru tineri şi trebuie să înţelegem cum evoluează inegalitatea şi cum să facem creşterea mai inclusivă„, a declarat Cyril Muller, vicepreşedinte pentru Europa şi Asia Centrală al Băncii Mondiale.

În România, ca şi în alte ţări din sudul şi vestul Europei, procesul de polarizare a locurilor de muncă a condus la o creştere a ponderii numărului de persoane angajate cu contract de muncă în ocupaţii ce implica realizarea unor sarcini intensiv cognitive, care nu sunt de rutină şi care presupun de obicei angajarea unor persoane cu înaltă calificare, precum şi ocupaţii care implică executarea unor sarcini manuale, care nu sunt de rutină, şi care utilizează în mod obişnuit indivizi slab calificaţi. Cu toate acestea, aceste ocupaţiile de rutină sunt cele mai predispuse la automatizare, iar ponderea lor în ocuparea forţei de muncă a scăzut de la 48% în 1997 la 38% în 2013. Reducerea ocupaţiilor de rutină poate genera un sentiment de nelinişte în rândul clasei de mijloc din moment ce acestea sunt, de obicei, meserii cu calificare medie.

Pentru a face faţă provocărilor, Banca Mondială recomandă implementarea a trei abordări generale de politici: creşterea protecţiei pentru toate tipurile de contracte de muncă; implementarea unor sisteme de protecţie socială cu servicii/dispozitive de siguranţă mai bune; extinderea bazelor de impozitare în afara modelului care acoperă numai câştiguri şi cheltuieli pentru a include câştigurile de capital şi persoanele cu venituri ridicate.

Mulţi cetăţeni din UE nu se bucură deocamdată de beneficiile mobilităţii sociale şi se simt prinşi în capcana inegalităţii. Politicile ineficiente din aceste domenii au dus la un declin al încrederii instituţionale şi la o mai mare polarizare a societăţii.

Raportul semnalează că inegalitatea dintre regiuni a crescut în România. Când comparăm discrepanţa la nivelul bunăstării în zonele urbane şi, respectiv, în zonele rurale, România este pe locul trei în regiunea Europa şi Asia Centrală, după Georgia şi Tadjikistan. Discrepanţele spaţiale se manifestă nu doar la nivelul veniturilor şi consumului, ci la nivelul altor indici relevanţi, cum ar fi punctajele obţinute la testele PISA – Programul pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor. În 2015, în România, diferenţele constatate între rezultatele înregistrate la testele PISA în mediul urban şi cele înregistrate în mediul rural, erau echivalente cu cel puţin un an de şcolarizare.

De asemenea, circumstanţele individuale de la naştere constituie un factor determinant mai important care influenţează accesul la învăţământul terţiar, la nivelul generaţiei care a ajuns la vârsta majoratului la începutul anilor 2000, mai degrabă decât la nivel generaţiei care şi-a început studiile înainte de începutul perioadei de tranziţie. În cazul României, indexul inegalităţii de şanse în ceea ce priveşte accesul în forme de învăţământ terţiar pentru cohorta născută în anii 1980 este cu 40% mai mare decât pentru cei născuţi în anii 1940.

„Atunci când întrebăm oamenii despre bunăstare, ne răspund că sunt îngrijoraţi de inegalitatea şi insecuritatea în creştere. Raportul cercetează cauzele acestor preocupări analizând modificările din distribuţia venitului din ultimele decenii. Credem că încercarea de a opri globalizarea sau tehnologia nu constituie o soluţie. În schimb, este necesar un nou contract social, cu o metodă mai corectă de împărţire a riscurilor şi a oportunităţilor, pentru a păstra şi a extinde impresionantele creşteri economice din regiune care au fost înregistrate în ultimele decenii„, a spus Maurizio Bussolo, economist principal pentru regiunea Europa şi Asia Centrală al Băncii Mondiale şi coautor al raportului.

Raportul identifică patru tipuri de inegalitate între grupuri care erodează contractele sociale: disparităţile dintre generaţii; inegalităţile dintre lucrătorii implicaţi în diferite activităţi; accesul inegal la oportunităţi în funcţie de zona geografică şi inegalităţile bazate pe gen, etnie, mediu social şi alţi factori, şi nu determinate de eforturile sau abilităţile personale.

Pornind de la rapoartele anterioare, inclusiv recent publicatul raport Creştere prin unitate, acest studiu arată că politicile ar trebui adaptate pentru a putea proteja şi accelera remarcabilele progrese sociale făcute de ţările Uniunii Europene în ultimele decenii.