Atacul informational din jurul nostru pare a nu se mai sfarsi, din contra. Cand auzi ca si legumele si fructele pot fi contaminate cu bacteria, mai nou, ucigasa E-coli, in ce alimente de zi de zi iti refugiezi copiii si familia? Puiul nu e sigur, e suspect ca ar contine hormoni de crestere, curcanul e mai sigur dar e scump, produsele inalt procesate fac mult rau tuturor dar se gasesc pretutindeni. Si te intrebi: eu ce ii mai dau copilului sa manance?
Copiii la randul lor traverseaza o dificultate in a se abtine de la ce vad ca este gustos, ca mananca multi alti copii in jurul lor si in a intelege de ce produse care se vand in marile magazine de fapt ii fac rau. Un copil a intrebat: „Bine, dar daca este cum spui tu, de ce oamenii vor sa faca rau altor oameni si produc mancare care ne poate imbolnavi?”
Cu parinti ocupati, prea ocupati ca sa se mai ocupe si de o alimentatie echilibrata pentru copiii lor, plus sa ii convinga cu tact si caldura ca „ceeace vezi si iti place, nu neaparat iti face si bine”, sau dornici sa isi compenseze vinovatia de a nu fi suficient de prezent afectiv cumparandu-i acele alimente care ii provoaca copilului placere, mintindu-se ca e un parinte bun, copiii nostri ajung sa manance prea multe alimente de proasta calitate si in multe cazuri sa fie supraponderali.
Apoi, cand ei se izbesc de cruda realitate sociala, data de nevoia de a avea un corp cat mai suplu si gratios ca sa nu fii respins de mediul din jur de la gradinita sau scoala, incep sa realizeze singuri ca mancarea le poate fi un dusman impotriva unei siluete de vis, pasaportul prezentei sale cu admiratie in colectivitate.
Asa se face ca multi copii decid brusc intr-o buna zi in mintea lor, la o varsta proprie fiecaruia conform dezvoltarii sale fizice si emotionale dar si a anturajului, ca e mai important „cadoul” de a arata bine si a fi placut si acceptat de cei din jur, decat „cadoul” dat de calmarea simturilor prin alimentatia cu produse care nu ii sunt benefice, denumite de societate „junk food”. Solutia? Incet incet refuza sa mai manance, fara sa faca distinctia intre ce e bine si ce nu.
Din tulburare de alimentatie pe plus, adica pofta de mancare pentru tot ce nu e benefic si deci supraponderabilitate, se poate cadea repede si fara sa iti dai seama cand s-a intamplat, in tulburare de alimentatie pe minus, adica anorexie si bulimie, mai ales cand copilul creste si este puternic ancorat in opiniile si valorizarea anturajului sau.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.