CCR a admis parţial sesizările formulate de ÎCCJ, PNL, USR şi Iohannis privind Codul de procedură penală

UPDATE: În ziua de 12 octombrie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituție și al art.11 alin.(1) lit.A.a) și art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, următoarele obiecții de neconstituționalitate:

A. Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I pct.4, pct.9, pct.24, pct.51, pct.56, pct.76, pct.104, pct.112, pct.113, pct.121, pct.123, pct.126, pct.133, pct.139, pct.158, pct.193, pct.204-205, pct.219, pct.235, pct.243-244, pct.245, pct.257, pct.259 și pct.266, precum și ale art.II alin.(1), alin.(2) și alin.(3) din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, obiecție formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secțiile Unite. 

B. Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, obiecție formulată de un număr de 94 de deputați aparținând grupurilor parlamentare al Partidului Național Liberal și al Uniunii Salvați România.

C. Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, obiecție formulată de Președintele României.

Alte articole

CCR declară neconstituțională suprataxarea producătorilor de energie. Guvernul ar putea fi obligat să restituie sumele deja plătite

Avocatul Poporului a contestat legea pensiilor militare, adoptată recent în Parlament, la Curtea Constituțională

Având în vedere obiectul celor trei sesizări, Curtea a dispus conexarea acestora.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională a decis următoarele:

I. Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea Constituțională:

1. Cu unanimitate  de voturi, a respins criticile referitoare la încălcarea principiului bicameralismului, consacrat de art.61 alin.(2) din Constituție, și a dreptului de inițiativă legislativă, prevăzut de art.74 alin.(4) din Constituție, și

2. Cu majoritate de voturi, a respins criticile referitoare la art.1 alin.(5) din Constituție, coroborat cu art.69 alin.(2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

II. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea Constituțională:

1. Cu unanimitate  de voturi, a admis obiecția și a constatat că următoarele dispoziții din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituționale: art.I pct.5referitor la art.8 alin.(2) în ceea ce privește sintagma ”sau procurori” din conținutul tezei a doua a acestei norme, art.I pct.6 referitor la art.10 alin.(2), art.I pct.9 referitor la art.10 alin.(51), art.I pct.11 referitor la art.15 în ceea ce privește sintagma „din care rezultă indicii temeinice”, art.I pct.16 referitor la art.25 alin.(4), art.I pct.24 referitor la art.40 alin.(41), art.I pct.29 referitor la art.61 alin.(1), art.I pct.30 referitor la art.64 alin.(5), art.I pct.39 referitor la art.77 în ceea ce privește sintagma ”probele sau”, art.I pct.40 referitor la art.81 alin.(1) lit.d) şi lit.g2) teza a doua, art.I pct.41 referitor la art.83 lit.b1) teza finală, art.I pct.47 referitor la art.92 alin.(2) teza a treia, art.I pct.48 referitor la art.94 alin.(7), art.I pct.49 referitor la art.97 alin.(4), art.I pct.51referitor la art.102 alin.(2), art.I pct.52 referitor la art.103 alin.(2), art.I pct.53 referitor la art.103 alin.(4), art.I pct.55referitor la art.110  alin.(1), art.I pct.56 referitor la art.110  alin.(11), art.I pct.57 referitor la art.110  alin.(5), art.I pct.61 referitor la art.116 alin.(21), art.I pct.72 referitor la art.140 alin.(2), art.I pct.73 referitor la art.143 alin.(41), art.I pct.74 referitor la art.145 alin.(1) și (5), art.I pct.76 referitor la art.1451 alin.(1) în ceea ce privește sintagma ”potrivit acestei legi și pentru care au existat suspiciunile care au fundamentat solicitarea, sub sancțiunea nulității absolute” și alin.(2), art.I pct.81 referitor la art.148 alin.(1) lit.a), art.I pct.83 referitor la art.150 alin.(1) lit.a), art.I pct.84 referitor la art.152 alin.(1) lit.a), art.I pct.89 referitor la art.158 alin.(2) lit.a) și b), art.I pct.91 referitor la art.159 alin.(81), art.I pct.95 referitor la art.162 alin.(4) în ceea ce privește sintagma ”sau pentru care a fost obţinut ulterior mandat de percheziţie”, art.I pct.99 referitor la art.168 alin.(151) în ceea ce privește sintagma ”se șterg definitiv din copiile efectuate în baza alin.(9) și”, art.I pct.103referitor la art.1711 alin.(1) și (2), art.I pct.104 referitor la art.172 alin.(4), art.I pct.107 referitor la art.172 alin.(12), art.I pct.109 referitor la art.175 alin.(1), art.I pct.112 referitor la art.178 alin.(5), art.I pct.121referitor la art.211 alin.(2), art.I pct.123 referitor la art.214 alin.(1), art.I pct.126 referitor la art.2151 alin.(7) și (8), art.I pct.133 referitor la art.220 alin.(1), art.I pct.139 referitor la art.223 alin.(2), art.I pct.154 referitor la art.249 alin.(4), art.I pct.158 referitor la art.2501 alin.(1) și (2), art.I pct.179 referitor la art.276 alin.(51), art.I pct.190referitor la art.292 alin.(2), art.I pct.192 referitor la art.305 alin.(1), în ceea ce privește sintagma ”nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute la art.16 alin.(1)”, art.I pct.193referitor la art.305 alin.(11), art.I pct.195 referitor la art.307, art.I pct.213 referitor la art.335 alin.(1), art.I pct.219 referitor la art.341 alin.(6) lit.c), art.I pct.229 referitor la art.386 alin.(3), art.I pct.232 referitor la art.396 alin.(2)-(4), art.I pct.235 referitor la art.406 alin.(2), art.I pct.238 referitor la art.4252, art.I pct.239referitor la art.426 alin.(1) lit.i) teza a doua, art.I pct.240 referitor la art.426 alin.(2), în ceea ce privește referirea la lit.i), și alin.(4), art.I pct.243 referitor la art.438 alin.(11)-(14), art.I pct.244 referitor la art.453 alin.(1) lit.f), art.I pct.245 referitor la art.453 alin.(1) lit.g) și h), art.I pct.257 referitor la art.538 alin.(21), art.I pct.259 referitor la art.539 alin.(3), art.I pct.266 referitor la art.598 alin.(1) lit.d), precum și art.II.

2. Cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția și a constatat că următoarele dispoziții din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport de criticile formulate: art.I pct.4 referitor la art.4 alin.(3), (4) și (6), art.I pct.7 referitor la art.10 alin.(41), art.I pct.8 referitor la art.10 alin.(5), art.I pct.14 referitor la art.21 alin.(1), art.I pct.18 referitor la art.31, art.I pct.25 referitor la 47, art.I pct.44 referitor la art.90 lit.c), art.I pct.48 referitor la art.94 alin.(1) și (4), art.I pct.52 referitor la art.103 alin.(3), art.I pct.64 referitor la art.125, art.I pct.68 referitor la art.138 alin.(12), art.I pct.69 referitor la art.139 alin.(1) lit.a), art.I pct.70 referitor la art.139 alin.(3),  art.I pct.71 referitor la art.139 alin.(31), art.I pct.79 referitor la art.1461 alin.(5), art.I pct.85 referitor la art.153 alin.(1), art.I pct.93referitor la art.159 alin.(14) lit.b) şi c), art.I pct.105 referitor la art.172 alin.(81), art.I pct.120 referitor la art.209 alin.(11), art.I pct.130 referitor la art.218 alin.(11), art.I pct.140 referitor la art.223 alin.(3), art.I pct.172referitor la art.265 alin.(13) și (14), art.I pct.181 referitor la art.281 alin.(1) lit.b), art.I pct.188 referitor la art.2871, art.I pct.189 referitor la art.290 alin.(11), art.I pct.204 referitor la art.318 alin.(151), art.I pct.205referitor la art.318 alin.(16), art.I pct.227 referitor la art.3705, art.I pct.232 referitor la art.396 alin.(1), precum și art.III.

3. Cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția și a constatat că dispozițiile art.I pct.236referitor la art.421 alin.(2) sunt constituționale în raport de criticile formulate.

4. Cu unanimitate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate cu privire la următoarele dispoziții din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară: art.I pct.113 referitor la art.1811 alin.(3) și art.I pct.183 referitor la art.282 alin.(2) și alin.(4) lit.a).

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului, prim-ministrului și Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analiza sesizărilor transmise în legătură cu modificările aduse Codului de procedură şi Legii privind organizarea judiciară a început joi, însă judecătorii constituţionali nu au ajuns la o concluzie în privinţa tuturor punctelor sesizate, astfel că au amânat pentru vineri continuarea discuţiilor.

*** Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis să sesizeze CCR în vederea exercitării controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.

Instanţa supremă arăta că noile reglementări transformă recursul dintr-o cale extraordinară de atac „într-o veritabilă cale ordinară de atac”.

„În concepţia Codului de procedură penală, recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, exercitabilă împotriva hotărârilor penale definitive, pentru motive ‘substanţiale şi imperioase’ care justifică derogarea de la principiul autorităţii de lucru judecat, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. În contradicţie cu natura recursului în casaţie, de cale extraordinară de atac, completarea dispoziţiilor art. 438 Cpp, prin introducerea alineatelor (l1) şi (l2), transformă recursul în casaţie într-o veritabilă cale ordinară de atac, prin intermediul căreia se repun în discuţie hotărârile penale definitive pronunţate de instanţele de apel. Reconfigurarea cadrului legal al recursului în casaţie, în special prin introducerea în sfera cazurilor de recurs în casaţie a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 partea finală Cpp (‘când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată”), a dispoziţiilor art. 438 alin. (1’) pct. 3 Cpp (‘când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii de natură să influenţeze soluţia procesului”) şi a dispoziţiilor art. 438 alin. (I1) pct. 4 Cpp („când s-a comis o eroare gravă de fapt”), precum şi prin introducerea dispoziţiilor art. 438 alin. (I2) Cpp, transformă recursul în casaţie într-un ‘apel deghizat’, în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului”, se precizează în sesizare.

Judecătorii Înaltei Curţi sunt de părere că transformarea recursului în casaţie într-o cale ordinară de atac pune în discuţie întreaga structură a căilor de atac reglementate în Codul de procedură penală, exclude coerenţa sistemului căilor de atac şi anihilează distincţia între căile ordinare de atac şi căile extraordinare de atac în materie penală.

Magistraţii mai notează şi că modificările aduse articolului care se referă la „comunicările publice” şi „furnizarea de alte informaţii” încalcă exigenţele privind claritatea legii.

*** Şi PNL şi USR au sesizat Curtea Constituţională în legătură cu proiectul de modificare a Codului de procedură penală.

„Această lege este o adevărată lege a favorizării infractorului pentru că prin sutele de amendamente pe care le-au formulat cei din PSD – ALDE şi pe care le-au trecut prin vot nu veţi găsi nici măcar un amendament care să arate că se preocupă în vreun fel de protejarea drepturilor şi libertăţilor, a intereselor legitime ale părţilor vătămate, ale tuturor cetăţenilor de bună-credinţă”, afirma deputatul liberal Ioan Cupşa.

El susţinea că în acest proiect există peste 50 de articole neconstituţionale, neclare, iar unele „aproape de necitit”.

În opinia sa, majoritatea parlamentară a fost preocupată ca mijloacele de probă să fie tot mai greu de obţinut, astfel încât magistraţii să se poată pronunţa tot mai greu.

În ceea ce priveşte modificarea şi completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, PNL şi USR au solicitat CCR să constate că acest act normativ este neconstituţional în ansamblul său, Parlamentul procedând la adoptarea lui cu încălcarea dispoziţiilor art. 137 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi ale art. 150 din Regulamentul Senatului, referitoare la reexaminarea legii la cererea preşedintelui Klaus Iohannis, ceea ce determină încălcarea dispoziţiilor art. 1, alin. (4) din Constituţie. Semnatarii sesizării spun că cererea de reexaminare formulată de preşedintele Iohannis evidenţiază aspecte care necesitau o analiză aprofundată în cadrul dezbaterilor parlamentare.

*** La rândul său, şeful statului apreciază că modificările încalcă mai multe articole din Constituţie, iar legea a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului.

„Atât forma adoptată de Senat, cât şi forma adoptată de Camera Deputaţilor diferă de scopul iniţial al legii. Dacă, potrivit expunerii de motive, scopul iniţiatorilor era precis determinat şi limitat la punerea în acord a Codului de procedură penală cu un număr de 18 decizii ale Curţii Constituţionale sau cu prevederile celor două directive europene, expunerea de motive menţionează necesitatea intervenţiei asupra unui număr de 35 de articole din Codul de procedură penală, iar forma adoptată de Camera decizională intervine asupra a 199 de articole din Codul de procedură penală”, spune Iohannis.

În sesizarea preşedintelui se face referire şi la drepturile persoanei vătămate în cadrul procesului penal. „Modul în care este concepută exercitarea dreptului (…) de către persoana vătămată este unul lacunar, lipsit de claritate şi precizie”, se menţionează în sesizare.

Şeful statului mai remarcă faptul că în legea criticată „se constată o contradicţie a conţinutului modificărilor legislative în materia percheziţiei”.

De asemenea, sunt subliniate în sesizare „contradicţiile” cu privire la prevederile privind luarea, prelungirea ori durata totală a acestei măsuri preventive.

Totodată, Iohannis face referire la faptul că în legea criticată se prevede că „instanţa de apel nu poate desfiinţa sentinţa primei instanţe prin care s-a dispus achitarea inculpatului şi nu poate pronunţa o hotărâre de condamnare direct în apel decât dacă sunt readministrate probe sau administrate probe noi care să conducă la desfiinţarea soluţiei de achitare a primei instanţe pentru infirmarea motivelor pentru care a fost dispusă achitarea”. „Prin această dispoziţie se încalcă principiul (…) care consacră independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii, precum şi dispoziţiile Legii fundamentale (…) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat”, se menţionează în sesizare.