Reclamanţii Augustin Lingurar, Trandafir Lăcătuş şi Minerva Covaci fac parte dintr-un grup de etnici romi din Cluj. În urma primirii a numeroase plângeri privind fapte de furt, poliţia română a efectuat o investigaţie în baza căreia a organizat împreună cu jandarmeria, pe 5 noiembrie 2005, o primă operaţiune în comunitatea romă de la Pata Rât.
În cursul acestei operaţiuni au fost recuperate o serie de obiecte furate şi au fost operate două arestări. În urma descoperirii acestor bunuri furate şi a dovezilor conform cărora şi alţi suspecţi se aflau în acea comunitate romă, pe 8 noiembrie a fost efectuată acolo o a doua operaţiune a poliţiei. Potrivit comunicatului CEDO, reclamanţii au refuzat să iasă din case şi au fost scoşi afară cu forţa, iar la finalul operaţiunii poliţia a dat foc taberei.
Pe 21 decembrie 2005, reclamaţii au formulat o plângere penală împotriva poliţiştilor şi jandarmilor care au participat la cele două operaţiuni, acuzându-i de comportament abuziv prin violenţă verbală, atac, ameninţare şi distrugere prin incendiere. Dar justiţia română nu le-a dat dreptate, Curtea de Apel din Oradea clasând cazul prin hotărârea definitivă din 5 iunie 2014, astfel că reclamaţii s-au adresat CEDO pe 18 decembrie 2014.
În hotărârea definitivă emisă acum de instanţa europeană, aceasta estimează că ‘folosirea forţei de către poliţie împotriva dlui Lingurar şi dlui Lăcătuş a fost excesivă şi nejustificată de circumstanţe’. ‘Dl Lingurar a fost trântit la pământ de către un ofiţer de poliţie şi dl. Lăcătuş a fost lovit cu un baston poliţienesc deşi nu opunea rezistenţă şi a fost imobilizat de doi ofiţeri de poliţie’, menţionează CEDO, care consideră că ‘aceste acte de brutalitate au fost menite să stârnească sentimentul de teamă, angoasă şi inferioritate care pot umili şi înjosi’, punerea la pământ a reclamantului reprezentând în opinia instanţei europene un act ce ‘afectează demnitatea umană’.
Deşi nu a admis că acţiunea poliţiei a avut o motivaţie rasistă, CEDO a considerat totuşi că investigarea de către autorităţile române a acuzaţiei de rasism formulate de reclamanţi nu a fost aprofundată suficient. Mai mult, CEDO notează că investigaţia autorităţilor române s-a concentrat numai pe circumstanţele în care s-au desfăşurat operaţiunile poliţiei şi pe plângerea formulată de reclamantul Lăcătuş privind relele tratamente la care a fost supus, nu şi pe cea a reclamantului Lingurar, iar investigarea plângerii formulate de reclamantul Lăcătuş a durat prea mult, peste opt ani.
În verdictul final, CEDO e estimat că România a încălcat astfel articolele 3 (privind interzicerea tratamentelor inumane şi degradante) şi 8 (privind respectarea vieţii private şi de familie) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar în privinţa articolului 14 (privind interzicerea discriminării) răspunsul autorităţilor române a fost considerat de CEDO insuficient.
Decizia CEDO prevede că statul român trebuie să plătească reclamanţilor Lingurar Lăcătuş câte 11.700 de euro pentru fiecare, plus cheltuieli administrative de 3.100 de euro.