Printre magazinele care aduceau faimă Bucureştiului de altădată se numără magazinul Eva. Era un magazin elegant, destinat exclusiv femeilor, care a fost construit pe spaţiul fostului muzeu Simu, o altă clădire demnă de cinste.
„Magazinul Eva a fost construit undeva pe la începutul anilor 1960. Acolo, din păcate, a fost dărâmat un muzeu foarte frumos care făcea cinste Bucureştiului, muzeul Simu. Un muzeu cu coloane antice, cu o colecţie foarte bogată de artă, iar zona respectivă era încărcată de istorie fiindcă acolo se afla celebra stradă Mercur pe care stăteau în a doua jumătate a secolului al XIX-lea Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman. În vara lui 1960 a fost demolat acest muzeu şi s-au construit cele două blocuri, blocul Eva şi blocul unde se afla Oficiul Naţional de Turism. Amândouă există şi astăzi. Iar Magazinul Eva evident că se adresa clientelei feminine a Bucureştilor. Era un magazin elegant, spaţios, era pe două nivele. La parter ştiu că erau haine de damă, iar sus erau parfumuri, tot felul de ustensile din acestea, raionul de încălţăminte. Era un magazin care ieşea puţin din nota obişnuită a magazinelor din perioada socialistă”, a povestit, pentru ROMÂNIATV.NET, istoricul Dan Falcan.
Pentru clientela masculină a fost construit magazinul Adam, un alt spaţiu cu mărfuri de bună calitate, fiind locul pe care îl preferau domnii perioadei trecute.
„Magazinul Adam a fost făcut în aceeaşi perioadă, ca o contrapondere la magazinul Eva. În timp ce magazinul Eva se adresa clientelei feminine, Adam era pentru clientela masculină. Tot ansamblul acela de locuinţe a fost făcut tot la începutul anilor ’60, odată cu Sala Palatului. Magazinul Adam avea aceeaşi suprafaţă ca şi astăzi. Cred că astăzi a fost oarecum restrâns din cauză că se mai află şi un sediu al unei bănci. Şi Adam şi Eva erau ceva mai bine aprovizionate cu mărfuri de mai bună calitate decât restul magazinelor, de aceea bucureştenii când voiau să ia un lucru bun spuneu „Mă duc la Eva” sau „Mă duc la Adam” sau în caz că spuneai „n-am găsit nici la Eva” asta era sentinţa definitivă că n-ai unde să mai găseşti respectiva marfă”, spune istoricul.
Şi copiii aveau „Paradisul” lor. Locul magic în care îşi găseau jucăriile preferate, rechizitele pentru şcoală şi hăinuţele de calitate era „Romarta Copiilor”, „puiul mai mic al magazinului Romarta”. Înaintea de acest magazin, în acelaşi loc era sediul editurii Cartea Românească.
„Acolo pe vremuri se afla editura Cartea Românească. A fost un bombardament destul de important al aviaţiei americane pe 15 aprilie ’44. Editura a fost distrusă de bombardament şi practic locul a rămas destul de gol până în 1961 când s-a construit acest magazin „Romarta Copiilor”. Romarta Copiilor era magazinul dedicat nouă copiilor, mi-am petrecut multe ore acolo. Intrai în magazin, iar locul predilect al copiilor era la subsol. La subsol erau jucăriile, trenuleţe electrice, „Nu te supăra frate”, cuburi, avioane, era un adevărat Paradis. La parter şi la mezanin erau articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Cum intrai erau şi articole de sport, mingi de ping pong, erau articole de papetărie, stilouri. Cel puţin înainte de începerea anului şcolar 15 septembrie era puhoi acolo fiindcă toată lumea îşi făcea cumpărăturile de la Romarta Copiilor. Fiecare mamă, fiecare părinte când dorea un lucru mai bun spunea „Mă duc la Romarta Copiilor”. Era mai bine aprovizionat decât restul magazinelor, iar calitatea o găseai la Romarta Copiilor. Acest magazin era puiul mai mic al magazinului Romarta, celebrul magazin Romarta, care a fost deschis tot în 1948 şi care se afla vis-a-vis de Teatrul Naţional. Pe locul magazinului Romarta înainte fusese sediul Partidului Conservator şi redacţia ziarului Timpul. Lucrase acolo Eminescu, Caragiale. Şi Romarta era un magazin foarte căutat în perioada comunistă”, a adăugat istoricul.
Amintindu-şi cu plăcere şi melancolie de vremurile copilăriei, Dan Falcan a povestit, pentru ROMÂNIATV.NET, unul dintre momentele ce nu vor fi uitate niciodată, şi anume atunci când mama sa i-a cumpărat primul trenuleţ electric, bineînţeles de la Romarta Copiilor.
„Toate amintirile sunt deosebite. Cred că cea mai deosebită, fiindcă mi-a rămas în minte, e faptul când am văzut trenuleţul electric. Pentru mine era ceva extraordinar, trenuleţ electric în ’64-’65. Aveau şi trenuleţe electrice mai mari pe nişte mese, dar şi trenuleţe electrice la cutie. Una dintre acele cutii a fost achiziţionată de mama mea şi am păstrat trenuleţul multă vreme”, povesteşte cu drag Dan Falcan.
După 1948, celebrul magazin Lafayette a fost înlocuit de magazinul Victoria, un al imobil renumit şi încărcat de istorie.
„Magazinul Victoria are o istorie mult mai lungă, fiindcă acolo încă din anii 1870-1875, jos era celebra librărie Socec, editură tipografie Socec. De alfel, Socec-ul a făcut şi prima linie telefonică privată, primul număr privat de telefon care exista în Bucureşti a fost al librăriei Socec. Primul număr public a fost Palatului Regal, al regelui în 1881. Clădirea în sine, pe care o ştim şi astăzi a fost construită la 1875 şi sigur că a fost refăcută în 1931. Acolo era celebrul magazin Lafayette, după modelul parizian. Pe vremea aceea, Lafayette era la mare cinste şi sigur că noi care am copiat întotdeauna modelul francez am importat şi acest model. După 1948, magazinul Lafayette a fost transformat în magazinul Victoria cu o firmă mare luminoasă „O mie de magazine într-unul singur”. Era un magazin bine aprovizionat. Avea şi lift înăuntru, cred că în linii mari magazinul a rămas cam la fel, deci nu şi-a pierdut parfumul de odinioară. Au fost împrejurări în 1979, în aprilie, când a ars de la nişte lucrări de sudură, a ars o bună parte din etajele 2 şi 3 şi au şi murit trei oameni. A fost o adevărată tragedie. Şi în anii ’30 s-a petrecut o altă tragedie, un medic celebru, doctorul Lupu a cărui soţie a fost acolo cu copilul, care a vrut să se uite în tunelul ascensorului şi a venit ascensorul şi i-a retezat capul”, a precizat istoricul.
În perioada socialistă magazinele puteau fi considerate precum puncte de reper. Printre magazinele mari ale Bucureştiului de altădată se numără: Bucur-Obor, Unirea, magazinul Bucureşti, Alpin, Delta, Polar, Gospodina.
„Era magazinul Alpin pentru articole de sport, Delta pentru articole de pescărie, Polar pentru produse la gheaţă, Vânătorul pentru produse din vânat, era Gubanul pentru încălţăminte, plus că exista şi o anumită reţea de magazine apărută prin anii ’80, reţeaua magazinelor Gospodina cu produse semipreparate. Ca piloni ai comerţului socialist din Bucureşti erau magazinele universale, magazinul Bucur-Obor, cel mai mare din ţară, inaugurat în aprilie 1977, avea 42.000 de metri pătraţi dintre care 32.000 de metri numai cu mărfuri la vânzare. Magazinul Unirea fusese făcut în ’76, magazinul Bucureşti, un magazin care mi-era drag, dar era mai puţin aprovizionat sau cu mai puţine mărfuri decât Victoria. Vorbim de perioada anilor 1960 când lumea venea după multe privaţiuni, după război când inclusiv îmbrăcămintea se dădea pe cupoane, pe un fel de cartelă, iar materialele erau proaste. Atunci s-a trecut la tergal sau mătase în anii ’60 şi lucrul acesta a făcut să crească faima magazinelor respective şi oarecum să zică lumea că viaţa s-a îmbunătăţit, însă în comparaţie cu mărfurile din Occident, evident că ale nostre erau mai slăbuţe”, a adăugat Falcan.
Datorită stilului arhitectural şi eleganţei de care a dat dovadă, Bucureştiul a purtat denumirea de „Micul Paris”.
„Denumirea de „Micul Paris” a fost dată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea datorită multelor edificii construite în perioada respectivă, perioada lui Carol I (1866-1918) când s-au construit Ateneul, Athene Palace, Biblioteca Universitară, Palatul regal, Palatul CEC, Palatul Poştelor actualul Muzeu Naţional de Istorie, Ministerul Agriculturii. Toate aceste edificii impozante din centrul Bucureştiului erau construite de arhitecţi francezi sau de arhitecţi români şcoliţi în Franţa. Acele clădiri aduceau cu ce se afla în Paris. Chiar şi cartierele care pe vremea aceea se năşteau, ceva mai răsărite, cum ar fi cartierul Dorobanţi, sau cartierul Cotroceni care aveau căsuţe frumoase. E greu de spus că s-ar mai putea numi micul Paris, fiindcă Bucureştiul întotdeauna a fost un oraş foarte amestecat cu clădiri din toate stilurile, din toate influenţele. În Bucureşti s-a construit mult şi destul de haotic, fără un plan de sistematizare, un plan urbanistic. Bucureştiul rămâne un oraş viu, colorat, dezvoltat mai cu seamă prin iniţiative individuale”, a mai spus, pentru ROMÂNIATV.NET, Dan Falcan.