Dragoș Iliescu arată că testele nu au fost egale ca dificultate, pe cele două numere pe care au fost administrate în fiecare clasă. La clasa a II-a, nu a existat nici un exercițiu foarte dificil, pentru identificarea numărului de elevi din zona de excelență. Nu există cerințe comune cu testele din alți ani, deci nu „știm dacă există progres sau regres în competențele măsurate ale populației școlare”.
Experții de la Centrul Național de Evaluare și Examinare (CNEE, instituția din subordinea Ministerului Educației care face subiectele și rapoartele cu rezultatele – n.red.) au prezentat doar rezultatele pe fiecare dintre cerințe, dar „nimic cu privire la scorurile totale”. „Din acest motiv, nu putem estima care sunt procentele de populație școlară care performează la un anumit nivel”, spune Iliescu.
O analiză care arată o realitate șocantă: cum acoperă Ministerul Educației an de an o testare care ar putea reprezenta o șansă de progres școlar pentru copii; părinții ar trebui să vadă astfel din timp care este nivelul real al copilului, în fața unor subiecte făcute de altcineva decât învățător, să înțeleagă dacă cei mici sunt evaluați corect la clasă și să intervină înainte ca elevii să ajungă la examenul propriu-zis de la clasa a VIII-a.
„Pentru început, câteva comentarii despre teste, așa cum arată ele din date (nu mă voi referi la conținutul itemilor). De ce încep cu asta: orice concluzie am trage, ea este dependentă de calitatea instrumentului de măsurare.
În primul rând, pot spune că datele legate de itemi, așa cum sunt ele prezentate, arată teste rezonabil de bune și probabil adecvate scopului pentru care au fost dezvoltate. Fără a vedea date item-metrice și test-metrice mai aprofundate (sau fără a avea acces la date pentru a face propriile analize) nu pot face alte comentarii, dar nu văd nici o problemă flagrantă reflectată de date.
Dacă ar fi totuși să aduc oareșice critici, aș putea spune că:
Asigurarea echivalenței formelor multiple e un lucru care se face înainte ca testele să fie administrate. De regulă, e considerată o practică sub-optimă dezvoltarea unor teste cu forme paralele și administrarea lor fără a asigura echivalența lor. Evident, faptul că formele 1 și 2 sunt forme paralele nu se clamează, ci se probează cu mijloace științifice, înainte de a administra testele și a trage concluzii pe marginea lor.
În plus, pentru a genera forme paralele cu adevărat echivalente e nevoie de ceva efort și de ceva resurse – e posibil ca CNEE să nu fi avut la dispoziție aceste resurse. Totuși, în acest context, aș prefera oricând să dau același test peste tot, cu toate riscurile atrase de asta, decât să dau teste care nu sunt echivalente sau echivalabile (și nu am văzut în nici un raport referiri la linking/equating pentru aceste forme).
Citeşte mai mult pe edupedu.ro