Ilie Bărăgan are 44 de ani. A lucrat, timp de 27 de ani, ca operator chimist la combinat. Era stâlpul familiei şi aducea în casă un salariu decent. Viaţa sa a luat însă o întorsătură tragică atunci când a aflat că are cancer pulmonar, iar zilele îi sunt numărate.
Nu a primit nici măcar banii pe concediile medicale, pentru a putea să-şi cumpere medicamente. De alte ajutoare, nici vorbă. „În orice spital am mers, am fost la Bucureşti la Institutul Oncologic, am fost la Cluj, ne întreba în primul rând unde lucrează. A lucrat la secţii foarte toxice, în primul rând la o secţie de mercur, după aceea la o secţie de lindan„, a povestit pentru România TV Ioana Bărăgan, soţia acestuia.
Ioana, care are şi ea cancer mamar, a fost nevoită să renunţe la serviciu pentru a-l îngriji prin spitale. Femeia are un venit de 350 de lei, pe care nu ştie cum să îl mai împartă. Nu se mai gândeşte la nevoile ei şi ale celor doi copii, ci la zilele care vor urma. „Mă gândesc cu groază la clipa care va veni, unde trebuie sa îl înmormântăm, la un loc de veci„, spune ea. Colegii de muncă sunt revoltaţi că reprezentanţii combinatului nu se îngrijesc ca măcar persoanele bolnave să primească la zi banii pe concediile medicale. Unul dintre aceştia, Vali Ilinescu, a declarat pentru România TV: „M-a sunat din spital, de la Cluj, şi ne-a întrebat: cu ce pot sa vă ajut şi eu pe voi? Pot să vin şi din spital să mă alătur vouă. Suntem o familie şi vin şi eu să fac greva foamei„.
Băiatul cel mare al familie Bărăgan este student. Mama sa speră ca reprezentanţii combinatului, dacă nu au putut să îl ajute pe soţul său, să îi angajeze măcar copilul, astfel încât să nu mai trăiască de pe o zi pe alta.