STUDIU: Privitul la televizor poate contribui la declinul memoriei în cazul persoanelor de peste 50 de ani

Trei ore şi jumătate petrecute în fiecare zi în faţa televizorului afectează memoria verbală a persoanelor cu vârste de peste 50 de ani, potrivit unui studiu publicat în jurnalul Scientific Reports.

Concluziile acestei cercetări indică faptul că obiceiul de a privi la televizor ar trebui să fie echilibrat cu alte activităţi, au indicat oamenii de ştiinţă.

”De peste un deceniu a existat un interes cu privire la efectul obiceiului de a privi la televizor asupra cogniţiei, însă mare parte din această literatură s-a concentrat asupra copiilor”, a declarat una dintre coautorii studiului, dr. Daisy Fancourt.

”Mult mai puţină atenţie a fost acordată efectelor privitului la televizor asupra celuilalt capăt al ciclului de viaţă, în ciuda faptului că timp de peste 25 de ani s-au emis ipoteze potrivit cărora privitul în exces la televizor poate contribui la dezvoltarea demenţei”, a adăugat specialista.

Alte articole

Spălarea fructelor cu apă nu este suficientă pentru a scăpa de pesticide. Semnalul de alarmă tras de oamenii de știință

Efectele de lungă durată ale COVID-19. Ce au descoperit oamenii de știință

Cercetătorii au analizat date de la 3.662 de adulţi de 50 de ani şi peste această vârstă, prelevate în perioadele 2008-2009 şi 2014-2015.

Persoanele care s-au uitat la televizor mai mult de trei ore şi jumătate pe zi au manifestat, în medie, o diminuare cu 8-10% a memoriei verbale de-a lungul perioadei de şase ani.

În cazul adulţilor care au petrecut mai puţin timp în faţa televizoarelor s-a observat un declin de circa 4-5% a memoriei cuvintelor şi limbajului.

”În timp ce privitul la televizor poate avea şi beneficii, cum ar fi cele educative, în urma vizionării documentarelor, sau pentru relaxare, ca modalitate de reducere a stresului, acest studiu sugerează în general că adulţii cu vârsta peste 50 de ani ar trebui să încerce să se asigure că privitul la televizor este echilibrat cu alte activităţi constrastante”, a notat Fancourt.

Autorii susţin că privitul la televizor este o activitate pasivă, ce poate reduce cantitatea de timp dedicată activităţilor cu efect stimulator, precum lectura.