România urmează să treacă la ora de vară, în ultima zi din luna martie. S-ar putea să fie printre ultimele dăți când românii vor face asta pentru că UE negociază elimitarea schimbării orei.
Când se trece la ora de vară 2019? Aceasta este întrebarea pe care și-o pun românii care vor să se bucure mai mult de lumina zilei. Anul acesta, trecerea la ora de vară se face duminică, pe 31 martie, când ora 3 dimineața devine ora 4. Se pare totuși, că renunțarea la ora de vară ar putea fi aplicată în curând.
Astfel, propunerea este ca schimbarea orei în ultima duminică din martie 2021 să fie ultima pentru ţările din Uniunea Europeană care decid să-şi păstreze permanent ora de vară.
Statele membre care preferă să rămână la ora standard, cunoscută şi drept ”ora de iarnă”, vor face această ultimă schimbare în ultima duminică a lunii octombrie 2021. Cu toate acestea, toate țările membre trebuie să notifice Comisia Europeană până în martie 2020 asupra deciziei lor, mai exact dacă vor sau nu să rămână cuschimbarea orei de vară.
În documentul aprobat de comisie se solicită statelor membre să-şi coordoneze deciziile astfel încât schimbarea orei de vară în unele ţări concomitent cu ora de iarnă în altele să nu perturbe funcţionarea pieţei europene, în special în sectorul transporturilor. În cazul în care Comisia Europeană constată că ar putea surveni astfel de perturbări, atunci ea ar putea amâna cu încă un an implementarea posibilităţii de schimbare a orei de vară sau de iarnă, pentru a se putea soluţiona în acest timp problemele apărute.
Eurodeputata suedeză Marita Ulvskog a declarat că, în opinia sa, propunerea Comisiei de a se renunţa la schimbarea orei de vară şi de iarnă este ”prematură” şi nu se bazează pe un studiu de impact corespunzător, ci doar pe o consultare publică ce a durat numai 8 săptămâni, în loc de 12 săptămâni cât durează de obicei astfel de consultări.
La această consultare au participat 4,6 milioane de cetăţeni din statele membre ale UE, 84% dintre ei pronunţându-se pentru eliminarea schimbării orei.
Românii au trecut pentru prima dată la ora de vară pe 22 mai 1932, când ora 00:00 devenea ora 01:00. Decizia era luată pentru a economisi energie electrică și, implicit, pentru a beneficia mai mult timp de lumina naturală. Din 1933 până în 1939, ceasul era dat înainte în dimineaţa primei duminici din aprilie. Ciudat este că, între aprilie 1940 şi noiembrie 1942, românii au avut numai ora de vară. Aşadar, chiar dacă pare ciudat, aceasta a prins şi două ierni.
Din1943, anul în care aliaţii începeau bombardamentele aeriene asupra României, în plin război, ţara noastră renunţa la datul ceasului înainte şi înapoi în funcţie de anotimp.
La 27 mai 1979, ceasul a fost dat, din nou, înainte. Din 1980 până în 1983, s-a revenit la regula primei duminici din aprilie. Din 1984, anul în care ţara noastră reuşea cea mai bună prezenţă olimpică din istoria participărilor, ceasul era dat înainte în dimineaţa ultimei duminici din martie. Singura diferenţă faţă de situaţia din prezent este că, în intervalul ’84-’86, ora 00 devenea ora 01. Din 1997, în ultima duminică din martie, ora 03 devenea ora 04.
Ora de vară are o istorie de aproximativ 100 de ani, însă ideea în sine, cea de a prelungi ziua pentru a beneficia de lumină naturală a apărut cu mulţi ani înainte, în Antichitate. Civilizaţiile antice aveau un sistem similar cu al orei de vară moderne, fără să folosească tehnicile moderne de măsurare a timpului. Aşadar, îşi începeau și terminau ziua în conformitate cu răsăritul şi apusul soarelui.
În mod oficial, ideea trecerii la ora de vară i se atribuie mai degrabă politicianului Benjamin Franklin, care a scris un eseu intitulat – Un proiect economic pentru a diminua costul luminii- în 1784. Franklin propuneaî ca parizienii să facă economie de lumânări şi să se trezească mai devreme dimineaţa, pentru a folosi lumina naturală mai mult timp. Dar ideea sa nu a fost pusă în aplicare decât mult mai târziu.
Germania a fost prima ţară care a implementat ora de vară. Pentru prima dată, ceasurile au fost date înainte la ora 23.00, pe 30 aprilie 1916, în mijlocul Primului Război Mondial. Rațiunea din spatele acestei acţiuni era de a minimiza folosirea luminii artificiale, pentru a economisi combustibilul pentru eforturile de război.