Credincioşii catolici sărbătoresc Floriile

Sute de credincioşi au participat duminică, alături de ministranţi, persoane consacrate, preoţi diecezani şi călugări, precum şi episcopii Arhidiecezei, la tradiţionala procesiune de Florii organizată de Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti.

Procesiunea, condusă de arhiepiscopul mitropolit Ioan Robu şi de episcopul auxiliar Cornel Damian, a început cu un moment de rugăciune în Piaţa Vladimir Ghika, lângă Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus, în cadrul căruia ÎPS Ioan Robu a binecuvântat ramurile pe care cei prezenţi le-au purtat în mână pe străzile Capitalei.

În fruntea procesiunii tinerii au purtat „Crucea Zilei Mondiale a Tineretului”.

Procesiunea s-a desfăşurat pe traseul Str. Căpitan Demetriade, B-dul Aviatorilor, Piaţa Victoriei, Calea Victoriei, str. General Berthelot, până la Catedrala romano-catolică Sf. Iosif.

Alte articole

Florii 2024. Tradiţii şi obiceiuri în Duminica Floriilor. Care este superstiţia pentru fetele nemăritate

Calendar ortodox 28 aprilie 2024. Ce sfinţi sunt sărbătoriţi de Florii 2024. Este dezlegare la peşte în Postul Paştelui

„Prin această procesiune îi îndemnăm pe toţi să conştientizeze dimensiunea spirituală, noi umblând pe străzile oraşului dăm mărturie că există lucruri mult mai profunde care nu se văd şi de care avem nevoie. Nu este doar un show, doar o strigare a credinţei noastre, ci o trecere cu smerenie prin cânt, prin oraşul acesta care ne primeşte, ne priveşte, fiind şi noi cetăţeni ai urbei, ai oraşului, şi îndemnând pe fiecare să conştientizeze propria trăire spirituală”, a explicat Francisc Doboş, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti.

La finalul procesiunii, la Catedrala Sf. Iosif, ÎPS Ioan Robu a celebrat Sfânta Liturghie solemnă de Florii.

Duminica Floriilor este începutul unui mare paradox şi îndeamnă la apropierea cu smerenie de Dumnezeu, afirmă purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, Francisc Doboş.

„Duminica Floriilor e începutul unui mare paradox. Probabil cel mai mare din istoria omenirii. În ce sens? Isus, Fiul lui Dumnezeu, intră triumfător în Ierusalim, dar aceleaşi persoane, aceiaşi cetăţeni, care l-au ovaţionat, care au strigat ‘Osana!’, sunt în stare, mai apoi, să îl trimită la moarte. Paradoxul lui Dumnezeu, care este primit şi apoi trădat. Dar nu este nimic nou în istoria omului de ieri şi nici în istoria omului de astăzi. De aceea, Săptămâna Sfântă, Duminica Floriilor şi tot ceea ce urmează ne cuprinde pe toţi şi ne regăseşte pe toţi în acea capacitate de a spune ‘Osana, Fiul lui David!, Să-l primim pe Dumnezeu şi să-l trădăm'”, declară pentru AGERPRES pr. Francisc Doboş, informează Agerpres.

El spune că această istorie se regăseşte în viaţa fiecăruia dintre noi şi îndeamnă la smerenie.

„Adică nu este doar istoria altora, este istoria mea. Şi tocmai de aici începe săptămâna unui mare faliment, cel mai mare faliment: răstignirea şi uciderea Fiului lui Dumnezeu, care duce mai apoi la soluţia Vieţii, la soluţia Învierii. Tocmai de aceea, acest mare paradox nu se termină niciodată, pentru că se regăseşte în inima şi în viaţa mea, se regăseşte în inima şi în viaţa fiecăruia dintre noi. Începem triumfător, terminăm lamentabil, dar Dumnezeu are ultimul cuvânt: Învierea şi Viaţa. Pentru mine şi pentru fiecare dintre cei care se apropie de Dumnezeu cu smerenie şi recunosc: ‘Da, am greşit! Am falimentat! Am nevoie de viaţă, am nevoie de respiraţie spirituală, am nevoie de Dumnezeu!'”, mai spune Francisc Doboş.

Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile) este sărbătorită în Duminica dinaintea Învierii Domnului. Intrarea lui Isus în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. De data aceasta, îşi pregăteşte singur intrarea, conform profeţiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia, Mântuitorul lumii. Poporul îl întâmpină pe Isus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: ‘Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului’. Prin aceste cuvinte, oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume, pentru a aduce mântuirea ei. Intrând ca Împărat în Ierusalim, Isus anticipează biruinţa Sa apropiată asupra morţii, ca şi biruinţa întregii omeniri pe care o purta în Sine.

Primele menţiuni despre această sărbătoare provin din secolul al IV-lea. Cei dintâi care o pomenesc sunt Sfântul Epifanie, căruia i se atribuie două predici la această sărbătoare, şi pelerina apuseană Egeria, care, în însemnările ei de călătorie, descrie modul în care se celebra această duminică în Ierusalim, spre sfârşitul secolului al IV-lea. De la unii dintre marii părinţi ai Bisericii, între care se află Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie şi Sfântul Chiril al Alexandriei, există predici celebre ţinute în cinstea ei, potrivit Agerpres.

În vechime, Duminica Floriilor, începutul săptămânii Paştilor, mai era numită Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii (cei care urmau să se boteze) mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţei (Crezul). Se mai numea şi duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.

De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinţa spune că acest ritual îi apără de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute, potrivit Agerpres.

Ramurile de salcie care se împart în biserică în ziua de Florii simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Isus.

Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Isus Cristos.