Săptămâna care urmează praznicului Învierii Domnului este numită Săptămâna Luminată. Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paști, la Pogorârea Sfântului Duh. În Săptămâna Luminată nu se citește Psaltirea şi nu se fac parastase pentru cei trecuți la cele veșnice. Slujbele de înmormântare din Săptămâna Luminată sunt oficiate după o rânduială specială.
Miercurea Albă, însă, este ziua în care oamenii puteau să reia munca la câmp, însă femeile se fereau în continuare de lucru, ca să nu se umple de purici. În această miercuri se ţinea „nunta şoarecilor”: cine nu respecta ziua de sărbătoare, avea parte de roade, grâne, haine şi bucate roase de şoareci.
Joia, însă, care este cunoscută drept Joia cea Rea era destinată morților. În această zi, femeile își pomeneau morții dând foc nuielelor din alun și împărțeau pește.
Vinerea, în schimb, în toate bisericile se sfintește apa, ritual cunoscut drept „agheasma mică” (spre deosebire de „agheasma mare” a Bobotezei), după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate.