Înălțarea este unul dintre cele 12 mari Prazince Împărătești ale Bisericii, scrie libertatea.ro. Celebrat cu fastul cuvenit, la 40 de zile după Înviere. Dar, lăsând la o parte semnificațiile și tradițiile bisericești, în popor se respectă cu sfințenie obiceiuri strămoșești. Și e bine de știut ce să nu faci de Înălțare. Pe de altă parte, prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ziua Înălțării Domnului a devenit Sărbătoare Națională Bisericească. Și a fost consacrată drept Ziua Eroilor. În toate lăcașurile de cult ortodoxe se face pomenirea eroilor români cazuți în luptă pentru credință, libertate, dreptate, apărarea țării și întregirea neamului.
Asta ne este menirea
După scrierile religioase, ruta vieții noastre ca ființe umane pe pământ începe prin Jertfă și se termină cu Înălțarea. Prin Înălţarea Sa, cu 10 zile înaintea Pogorârii Sfântului Duh, Iisus Hristos face ca spiritul credinţei creştine să se înalţe odată cu El. În vremuri apuse, în Orient, Înălțarea Domnului era prăznuită în a cincea zi după Înviere, în paralel cu Rusaliile. Pe de altă parte, la Ierusalim, sărbătoarea se ţinea în Biserica Naşterii din Bethleem, în aceeaşi zi cu Pogorârea Sfântului Duh. Abia spre sfârșitul secolului al IV-lea a avut loc marcarea acestei sărbători în sine. Iar momentul Înălţării și-a căpătat însemnătatea și recunoașterea cuvenite abia odată cu ridicarea bisericii de pe Muntele Măslinilor (Eleon), de către Sfânta Elena. Acolo, sărbătoarea era prăznuită în mod deosebit, cu mare fast.
Ce să NU faci de Înălțare
Superstiţioşii nu dau nimic și în special sare și foc din casă în această zi, căci cred că vor avea parte de pagubă, ceartă şi de inimă rea. Nu se seamănă culturile, căci nu vor da rod. Lumea se încinge la brâu cu frunze de nuc, ca și Iisus, ca să nu aibă dureri de șale, și bat vitele cu leuştean, ca să se îngraşe. În unele zone ale țării, încă se mai păstrează tradiţia Moşilor de Ispas. Acum se dă de pomană pentru morţi, se împodobesc mormintele şi casele cu ramuri de paltin, iar ferestrele cu leuştean. Este ultima zi din an în care se mai vopsescc şi se împart ouă roşii și se mai coc păști. Salutul credincioșilor este „Hristos S-a înălţat!’, iar răspunsul „Adevărat S-a înălţat!’. O altă credinţă populară spune că cel ce moare de Înălţare ajunge direct în Rai.
Se spune ca dupa Inviere, Iisus s-a mai aratat o data ucenicilor sai, pe Muntele Maslinilor, incredintandu-i de puterea sa si dandu-le ultimele invataturi. El a mancat alaturi de ucenici, asa cum facuse odinioara. Dupa 10 zile, de Rusalii, Duhul Sfant avea sa se pogoare peste ei, daruindu-le putere si intelepciune divina pentru a merge in lume si pentru a transmite Cuvantul lui Dumnezeu. In Biblie, acesta este momentul in care se anunta a doua venire a lui Iisus, intocmai ca si Inaltarea, avand la dreapta si la stanga doi ingeri mari si luminosi.
Citeste aici Acatistul Inaltarii Domnului!
In aceasta sfanta zi de Inaltarea Domnului, in unele zone ale tarii, se leaga frunze de nuc peste brau, pentru ca Mantuitorul le-ar fi purtat in momentul Inaltarii. In alte zone, fetele si feciorii se duc in padure sa culeaga frunze de alun cu care fac vraji de dragoste sau pentru a le folosi ca plante tamaduitoare.
Se zice ca Cerurile sunt deschise de la Pasti pana la Inaltarea Domnului, iar cei care mor in aceasta perioada nu mai trec prin Judecata de Apoi si ajung direct in Rai.
De Inaltarea Domnului se fac pomeni si se impart pentru morti, in special branza, ceapa verde, paine calda si rachiu. Casele si mormintele se impodobesc, in unele zone, cu frunze de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean.
Femeile nu imprumuta sare si nu dau foc din casa, pentru ca altfel toata casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smantana.
O vorba din batrani spune ca pentru a avea recolta bogata, semanatorile se fac pana in ziua de Inaltare.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorandu-te din inaltimile ceresti pentru mantuirea noastra si hranindu-te cu bucurie duhovniceasca in sfintele si prealuminoasele zile ale invierii Tale pamantesti, Te-ai inaltat cu slava de la noi la ceruri si ai sezul la dreapta lui Dumnezeu si Tatalui! in aceasta senina si atotluminoasa zi a Dumnezeiestii Tale inaltari la ceruri, pamantul praznuieste si salta, cerul se bucura astazi de inaltarea Ziditorului fapturii, oamenii savoslovesc neincetat vazand firea noastra cea ratacita si cazuta, pe umerii Tai, acum, Mantuitorule, luata si inaltata la ceruri.
Ingerii se veselesc zicand: Cine este acesta, care a venit cu slava puternic in lupte si tare in razboaie? Acesta este cu adevarat imparatul Slavei? Invredniceste-ne si pe noi, neputinciosii, care gandim inca la cele pamantesti si savasim neincetat cele placute trupului, s cugetam la infricosatoarea Ta inaltare la cer, grijile cele trupesti si cele lumesti sa le lepadam si impreuna cu Apostolii Tai sa privim acum la cer, si cu toata inima si cu tot cugetul nostru, sa ne amintim ca acolo sus, in ceruri, este salasul nostru, iar aici pe pamant suntem numai straini si calatori, plecati din casa Parinteasca in tara indepartata a pacatului.
Pentru aceasta te rugam cu osardie, Doamne, ca, prin preaslavita inaltarea Ta, sa insufletesti constiinta noastra, sa ne scoti din robia acestui trup si a acestei lumi pacatoase si sa ne invrednicesti sa cugetam la cele inalte, nu la cele pamantesti; ca nu se cuvine sa ne fie noua pe plac, ci tie, Domnului si Dumnezeului nostru, sa-ti slujim si sa lucram, pana cand, dezlegandu-ne de legaturile trupului si trecand vamile vazduhului, sa dobandim cerestile tale locasuri, unde stand de-a dreapta Slavei Tale, impreuna cu Arhanghelii si ingerii si cu toti Sfintii, vom proslavi Preasfant Numele Tau, impreuna cu Parintele Tau Cel fara de inceput si cu Preasfantul si Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.