„Faptele indubitabile sunt următoarele: două tinere au fost răpite, au fost găsite rămășițele arse a două corpuri umane, de sex feminin, cu vârste corespunzătoare celor două tinere răpite, au fost găsiți dinții și bijuteriile uneia din fete în curtea răpitorului ei, printre oasele carbonizate ale unui cadavru, la indicațiile răpitorului au fost găsite oasele arse ale celui de-al doilea cadavru, casa răpitorului este ieșită din comun prin aspect, construcție și haosul care o înconjoară, răpirea celei de-a doua fete de către presupusul criminal este indubitabilă, răpitorul a recunoscut că le-a ucis pe cele două. Orice altceva poate fi pus sub semnul întrebării prin confuzia generată de anchetatori, instituțiile statului, media, avocații implicați, răpitor, familiile implicate.
Citeşte şi Răsturnare de situaţie în cazul Caracal. Declaraţia care aruncă în aer ancheta
Contextul evenimentelor: zona în care au loc evenimentele este împânzită de rețele de trafic de carne vie, au loc dispariții, există legături între poliția locală, magistrați și politicieni cu clanurile interlope. Este evident că toate instituțiile statului implicate în ancheta răpirii ultimei fete și-au făcut datoria într-un mod lamentabil sau cel puțin dubios; lipsa de coerență, comunicarea defectuoasă și incompetența au alimentat o multitudine de teorii care nu au nimic factual și care se bazează pe ipoteze fanteziste, stări emoționale, dorința de a ieși în evidență, încălcări ale legii, ratingul media.
Mod de operare specific unui criminal în serie
Portretul presupusului criminal în serie Gheorghe Dincă: pentru a realiza un portret al lui Gheorghe Dincă sunt necesare precizări ale modului de operare al acestuia așa cum reiese din faptele descrise.
Forțarea victimei sau urcarea benevolă a acesteia în mașina unui criminal în serie este unul din cele mai comune moduri de abordare a victimelor, dacă un criminal ca Ted Bundy păcălea victimele să-l ajute și le suia în mașină, vezi modul de operare din „Tăcerea Mieilor”, majoritatea victimelor se suiau benevol, acestea se împart în două categorii, prostituate și autostopiști.
Cei mai celebri criminali în serie care atacau autostopiști sunt Randy Kraft și Donald Henry Gaskins din US sau Ivan Milat în Australia, dar această metodă de abordare a fost folosită și de Edmund Kemper, Dean Corll, Jeffrey Dahmer, Michel Peiry, Robert Ben Rhoades, metoda este comună, larg răspândită în rândul criminalilor în serie și asigură inexistența unei legături între victimă și criminal, unul din criteriile prin care putem defini un criminal în serie.
Există, de asemenea, două tipuri de criminali în serie; cei care ucideau în casa victimei sau într-un loc public și lăsau cadavrul la locul faptei sau îl ascundeau într-un loc public și cei care ucideau în propria casă și acundeau sau distrugeau cadavrul pe propria proprietate. Majoritatea criminalilor în serie se înscriu în prima categorie, dar există suficiente exemple și din cea de a doua: Jeffrey Dahmer este probabil cel mai notoriu criminal în serie care făcuse din propria locuință un templu al ororilor, un al criminal în serie celebru care ascundea sau distrugea cadavrele în propria casă este Henri Désiré Landru, asemănările lui Gheorghe Dincă sunt surprinzătoare, o să vorbim mai mult în continuare, o casă a ororilor avea și Ed Gein sau John Wayne Gacy. Dar, casa lui Gheorghe Dincă aduce cel mai mult cu hotelul lui H.H. Holmes, cel care la sfârșitul secolului XIX în Chicago și-a transformat casa într-o capcană. Uciderea, ascunderea sau distrugerea cadavrelor în casa proprie este comună în rândul ucigașilor în serie.
De ce a ars cadavrele?
Mai puțin comună este arderea cadavrelor, care este, de departe, cea mai sigură metodă de ascundere a urmelor, mai ales în contextual tehnologic actual, al identificării victimei cu ajutorul ADN. Dar, și în acest caz putem să-l amintim pe criminalul în serie englez Dennis Nilsen sau același Henri Désiré Landru. De asemenea, există cazuri de criminali care și-au ars victima după crimă, cum este Bharrat Ramsaywack – Guyana sau Nathan Middleton – US sau cazul Teresa Halbach. Aproape în toate cazurile în care corpul a fost ars după moarte a fost aproape imposibilă stabilirea cauzei morții ca și acuzarea de crimă. Deși mai rar acest mod de înlăturare a probelor, el există.În cazul prădătorilor sexuali principala metodă de ucidere este strangularea sau asfixierea, metode care nu lasă sânge în urmă.
Mai multe amănunte pe dcnews.ro.