Nu există o „genă gay”, este concluzia celui mai mare studiu realizat vreodată pe ADN-ul uman

Cercetarea infirmă ipoteza apărută în anii 1990, conform căreia ar exista o „genă gay” ce ar fi la fel de previzibilă ca aceea care influențează culoarea ochilor. „Este de facto imposibil să prezici orientarea sexuală a unei persoane după genomul ei”, a declarat Ben Neale, membru al Institutului Broad, asociat cu Universitatea Harvard şi Massachusetts Institute of Technology (MIT), una dintre numeroasele instituții din care provin autorii studiului, notează Agerpres.

Cercetătorii afirmă că orientarea sexuală are o componentă genetică și confirmă studii precedente de mai mică amploare, realizate în special pe gemeni. Însă această componentă depinde de o mulțime de gene. „Nu există o genă gay unică, ci numeroase mici efecte genetice repartizate în genom”, a explicat Ben Neale.

Cercetătorii precizează că acestora li se adaugă un factor esențial: mediul în care o persoană creşte şi trăieşte.

Oamenii de știință au folosit în explicarea concluziilor cercetării o analogie cu înălțimea oamenilor: efectul genetic este indiscutabil, deoarece înălțimea unei persoane este legată de aceea a părinților ei. Însă genetica nu explică totul: alimentația din timpul copilăriei are la rândul ei un impact puternic asupra înălțimii. Aceste detalii sunt denumite de oamenii de ştiință „factori de mediu”.

Alte articole

STUDIU – Românii petrec mai mult timp în trafic pentru a ajunge la mall în 2024. Generația Z preferă transportul în comun pentru a merge la cumpărături, iar cei mai în vârstă rămân la mașina personală

Dieta minune care te face mai tânăr și mai suplu în doar opt săptămâni. Studiul făcut de americani pe gemeni

La fel, pentru riscul cardiac: genele creează predispoziții, însă stilul de viață şi alimentația au un rol încă şi mai mare, notează agenția de presă.

„Este un comportament complex, în care genetica joacă un rol, dar probabil într-o manieră minoritară. Efectul factorilor de mediu există, dar nu am reuşit să îl măsurăm cu exactitate”, a adăugat Fah Sathirapongsasuti, cercetător care a contribuit la realizarea noului studiu furnizând profilurile genetice ale clienților (voluntari).

Partea principală a analizei a fost realizată pe bărbați şi femei incluşi în banca britanică UK Biobank, în majoritate de origine europeană, care au răspuns la întrebarea: „Ați avut deja o relație sexuală cu o persoană de acelaşi sex?”.

Cei doi cercetători au declarat, într-o conferință telefonică purtată marți cu mai mulți jurnalişti, că sunt ei înşişi gay, notează Agerpres. Dorind să evite orice interpretare eronată, ei au mers până într-acolo încât au consultat asociații LGBT în privința modului în care ar trebui să comunice rezultatele studiului, pe care le-au rezumat pe un site special – geneticsexbehavior.info.

Agenția de presă notează că, în anul 1993, autorii unui studiu realizat pe 40 de familii au crezut că au identificat o legătură unică, gena Xq28, ce ar defini orientarea sexuală. Noua analiză a respins însă acel model simplist.

O cifră produsă de acest studiu este susceptibilă să creeze confuzie, atrage atenția Agerpres: cercetătorii estimează că „între 8 şi 25%” din diferențele de orientare sexuală din populația testată se datorează variațiilor genetice. Însă această cifră este un concept statistic ce vizează o populație şi nu înseamnă că 25% din orientarea unei persoane depinde de genele sale, notează agenția de presă.

Un alt rezultat pune sub semnul întrebării ideea că orientarea sexuală ar fi un continuum, potrivit Scării Kinsey, după numele biologului american care a definit-o în 1948: de la 100% homosexual la 100% heterosexual, trecând prin bisexual.

„Presupunerea conform căreia cu cât eşti mai atras de cineva de acelaşi sex, cu atât eşti mai puțin atras de celălalt sex este o simplificare excesivă”, afirmă cercetătorii, după ce au comparat markerii genetici ce influențează numărul partenerilor de acelaşi sex.