Patriarhul Daniel, mesaj de Ziua Crucii: Crucea este semnul biruinţei lui Hristos prin Înviere

„Crucea este semnul unei lucrări dătătoare de viaţă, este mai tare decât Păcatul, decât Iadul şi Moartea şi de aceea ea este considerată apărătoarea creştinilor, semn de biruinţă asupra răutăţilor pricinuite de păcate, asupra Diavolului care caută să-i dezbine pe oameni şi să-i despartă de Dumnezeu”, a spus patriarhul.

El a explicat că „pentru noi, care ne mântuim, care credem în Iisus cel răstignit şi înviat, crucea este puterea lui Dumnezeu, adică în ea este concentrată puterea iubirii milostive a lui Hristos, putere iertătoare şi jertfelnică, dar şi puterea învierii sale”.

„De aceea noi cântăm ‘Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim!’. Deci crucea nu este doar semnul suferinţei şi al morţii lui Hristos pe cruce. Este şi semnul biruinţei lui Hristos prin Înviere. De aceea, în noaptea de Paşti, preotul ridică Sfânta Cruce, adaugă la ea lumânarea Învierii şi zice ‘Hristos a Înviat!’ şi noi răspundem ‘Adevărat a Înviat!’. Deci crucea este, deodată, simbolul iubirii jertfelnice a lui Hristos, care s-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce, ca să vindece păcatul neascultării proto-părinţilor Adam şi Eva şi în acelaşi timp crucea este semnul puterii învierii lui Hristos”, a spus patriarhul Daniel.

Patriarhul a explicat că Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci ne arată că Biserica cinsteşte crucea Mântuitorului Iisus Hristos atât în forma concretă, materială, cât şi în forma ei duhovnicească, în înţelesul de semn de biruinţă.

Alte articole

ÎPS Teodosie, consemnat la domiciliu de Patriarhul Daniel. Arhiepiscopul Tomisului nu mai are voie să ţină slujbe în afara parohiei

Doliu în Biserica Ortodoxă Română. Patriarhul Daniel a transmis un mesaj de condoleanțe: „Un slujitor harnic al Sfântului Altar, un părinte duhovnicesc”

„De aceea, noi, peste tot, noi mărturisim credinţa noastră în Hristos prin semnul Sfintei Cruci, mărturisim iubirea noastră faţă de Hristos prin semnul Sfintei Cruci. Aşa găsim crucea pe turlele bisericii, mai ales pe turla principală, care este ca un catarg, iar biserica este în formă de corabie în valurile acestei vieţi, ne trece de la viaţa trecătoare, pământească, la viaţa netrecătoare, cerească. În biserică vedem crucea pe catapeteasmă, sus, o vedem pe masa Sfântului Altar, pe veşmintele preoţilor, pe multe dintre acoperămintele liturgice. Vedem crucea, de asemenea, nu dor în biserică şi pe biserică, ci vedem crucea şi pe porţile ţăranilor români, încât atunci când se intră în curte, se intră într-un spaţiu creştin, în spaţiul unei care în care locuiesc creştini. Crucea a fost pusă la răscruce de drumuri, la întretăiere de drumuri, sau pe marginea drumului, ca să ne amintească de Mântuitorul Iisus Hristos car a zis ‘Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!’; crucea este pusă lângă izvoare, ca să ne amintească că Hristos ne-a dăruit apa cea vie, adică harul Duhului SFânt, prin Botez şi prin toată lucrarea duhovnicească a Bisericii; crucea este pusă pe înălţimi pentru că El a fost răstignit pe o colină, Golgota; crucea o întâlnim adesea pe pâine, când mamele noastre pun aluatul la copt fac semnul Sfintei Cruci, sau după ce scot pâinea din cuptor”, a mai spus patriarhul Daniel.

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a fost instituită de către Biserică în urma a două evenimente.

Primul este aflarea Crucii de către pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos de către împărăteasa Elena, mama Sfântul Mare Împărat Constantin cel Mare (306-337), şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de patriarhul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335.

Cea de-a doua întâmplare care a făcut ca această sărbătoare să se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la perşi de însuşi împăratul Heraclius, care, la 14 septembrie 630, a aşezat-o în aceeaşi biserică. În 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol.

De atunci, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, limitată până în acel an numai la Ierusalim, s-a extins treptat, în toată Biserica de Răsărit. În Biserica apuseană, sărbătoarea a fost introdusă de papa Serghie I (687-701), care era antiohian de origine.

Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ne aduce aminte de patimile şi de moartea Mântuitorului Hristos.