Adopţia unui copil, o alternativă pentru o familie împlinită. Cum poţi să faci acest pas important

Deși uneori părinții își abandonează copiii din motive obiective, cum ar fi lipsa banilor, sărăcia, vârsta prea fragedă a mamelor, acesta este un gest crud. Potrivit Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale-Direcţia Protecţia Copilului (Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2009) în anul 2003 numărul total de copii părăsiţi temporar în unităţile sanitare a fost de 5.130. Din fericire, în anii următori numărul micuţilor abandonaţi de părinţi a scăzut, astfel că în anul 2004 au fost abandonaţi 4.614, în anul 2005 – 2.580, în anul 2006 – 2.216, în anul 2007 – 1.710, în anul 2008 – 1.317, în anul 2009 – 1.400 de copii.

O parte dintre micuţii părăsiţi de părinţii lor naturali primesc o a doua şansă pentru a trăi într-o familie iubitoare şi binevoitoare. Ramona Popa, director de Cabinet Oficiul Român pentru Adopţii, a declarat, pentru ROMÂNIATV.NET, că în ultimele şase luni aproximativ 282 de copii au primit o nouă familie. Dintre aceştia, 151 au fost fetiţe.

„În perioada 15.04.2012 – 15.10.2012 au avut loc 282 încuviinţări, cu menţiunea că mai sunt încuviinţări netransmise Oficiului dat fiind faptul că transmiterea se face după ce sentinţa judecătorească este irevocabilă (în unele cazuri câteva luni) – deci cifra aceasta nu este cea finală. Din totalul celor adoptaţi în perioada 15.04.2012 – 15.10.2012 (282) 151 sunt fete şi 131 băieţi (53,54% fete)”, a declarat Ramona Popa.

Potrivit unei cercetări elaborate în anul 2011, media de vârstă a persoanelor care au adoptat este de 38-40 de ani. Din totatul adoptatorilor, un procent de 13,9% este reprezentat de persoane singure, necăsătorite.

Alte articole

Daniela își caută mama care a abandonat-o la naștere: „Să-i povestesc totul despre mine și despre singurătatea din sufletul meu”

Renate Weber: „Numărul copiilor rămaşi acasă în urma plecării părinţilor la muncă în străinătate depăşeşte cu mult o sută de mii”

„La momentul de faţă nu putem să elaborăm statistici pe grupe de vârstă ale adoptatorilor, dar potrivit cercetării elaborate în anul 2011 de Oficiul Român pentru Adopţii şi Unicef, media de vârstă a acestora este de 38-40 de ani. Din totalul persoanelor cu atestat valabil (eliberat 15.10.2011/15.10.2012) de 1.343 – 188 sunt persoane singure (13,9%)”,  a adăugat, la ROMÂNIATV.NET, directorul de Cabinet.

Să adopţi un copil, indiferent de vârsta acestuia, este un gest mai mult decât minunat. Cu toate acestea adoptatorii au ales, în deosebi, copii cu vârste cuprinse între 2 şi 5 ani. În perioada 01 ianuarie – 20 septembrie a acestui an, 257 dintre persoanele cu atestat au dorit să adopte un copil cu vârsta maximă de 3 ani. Pe locul al doilea, 219 familii au dorit să adopte un bebeluş cu vârsta de maxim 2 ani, iar pe locul al treilea se situează 159 de persoane care au optat pentru un copil de 4 ani. Adolescenţii sunt cel mai puţin adoptaţi.

În ceea ce priveşte costurile unei adopţii, Ramona Popa a declarat că „în adopţia din România singurele costuri sunt cele legate de multiplicarea şi legalizarea documentelor”. Aceasta a mai precizat şi faptul că „România în perioada 2005-2011 nu a realizat nicio adopţie internaţională”.

Paşii pe care trebuie să îi urmezi pentru a adopta un copil

Criteriul definitoriu pentru clasificarea adopţiei în România îl reprezintă reşedinţa obişnuită. Legea din ţara noastră menţionează faptul că adopţia internă este adopţia în care atât adoptatorul, cât şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în România. În cazul adopţiei internaţionale, aceasta este adopţia în care persoana care adoptă şi copilul ce urmează să fie adoptat au reşedinţa obişnuită în state diferite, iar, în urma încuviinţării adopţiei, copilul urmează să aibă aceeaşi reşedinţă cu cea a adoptatorului.

Cei care pot adopta sunt fie familiile (persoane căsătorite), fie persoanele singure (care nu sunt căsătorite, dar care obţin acordul de a adopta).

Cei care nu pot adopta sunt:

– persoanele care au fost condamnate definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de
droguri
– persoanele al căror copii beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti
– persoanele care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic sau au handicap mintal.

Persoanele care au prioritate la adopţia copilului sunt în primul rând, rudele acestuia până la gradul IV. În al doilea rând, au prioritate tutorele, asistentul maternal profesionist, persoana/familia de plasament sau alte persoane care au convieţuit împreună cu copilul o perioadă de minim 6 luni şi faţă de care micuţul manifestă ataşament. În al treilea rând, pot adopta persoanele care au adoptat ulterior fraţi ai copilului.

Cum se obţine atestatul de persoană aptă să adopte

Acest atestat nu este necesar în cazul în care copilul este adoptat de soţul părintelui (de concubin) sau în cazul în care se face adopţia unei persoane majore.

Documentele care însoţesc cererea privind evaluarea în vederea obţinerii atestatului sunt:

– copie după buletinul/cartea de identitate, permisul de şedere pe termen lung/permisul de şedere permanentă sau după caz, cartea de rezidenţă permanentă;
– declaraţie autentică pe proprie răspundere, cu privire la locuirea efectivă şi continuă pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de evaluare, neexistând absenţe temporare care cumulat depăşesc 3 luni;
– copie legalizată dupa certificatul de naştere;
– copie legalizată dupa certificatul de căsătorie/hotărâre de divorţ, daca este cazul;
– copie dupa titlul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul de folosinţă a locuinţei;
– certificatul de cazier judiciar;
– adeverinţe de venit sau alte documente care atestă veniturile solicitantului/solicitanţilor;
– certificat/adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate şi eventualele boli cronice, însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice;
– minimum două caracterizări de la ultimul loc de muncă pentru fiecare solicitant;
– declaraţia soţului care nu se asociază la cererea de adopţie cu indicarea expresă a motivelor neasocierii;
– declaraţie autentică pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul/solicitanţii nu sunt decăzuţi din drepturile părinteşti precum şi referitor la faptul că nu au copil/copii în sistemul de protecţie specială;
– certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieşte solicitantul;
– certificat/adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie privind starea de sănătate a celorlalte persoane cu care locuieşte solicitantul, cu menţionarea eventualelor boli cronice, însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice.

După ce se întocmeşte dosarul cu documentele urmează să se efectueze procesul de evaluare socială şi psihologică care durează maxim 120 de zile.

Procesul de evaluare constă în:

– evaluarea socială, realizată de responsabilul de caz;
– evaluarea psihologică, realizată de psihologul desemnat ca membru al echipei de evaluare;
– pregătirea pentru asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte, realizată de compartimentul de specialitate sau după caz de organismul privat autorizat.

Procesul de evaluare se realizează prin discuţii şi întâlniri cu persoana care doreşte să adopte, cu membrii familiei şi cu oricare alte persoane care pot oferi informaţii relevante. Pentru evaluarea socială este nevoie de 6 întâlniri, iar pentru cea psihologică de 4 întâlniri.

Atestatul eliberat este valabil pe o perioadă de un an, însă valabilitatea acestuia se prelungeşte de drept până la încuviinţarea adopţiei.

După ce a obţinut atestatul, adoptatorul va primi informaţii cu privire la copilul pentru care au fost selectaţi. În plus, acestora li le vor prezenta fotografii recente ale copilului.

Prima întâlnire cu micuţul trebuie să aibă loc în mediul de viață al copilului, fără ca acesta să ştie scopul întâlnirii. În tot acest timp, copilul va fi asistat de persoana sa de referință. Numărul minim al întâlnirilor dintre adoptator şi copil este de 4. Dacă se constată acomodarea micuţului cu viitoarea sa familie, direcția de la domiciliul copilului sesizează instanța judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.

Încredinţarea copilului în vederea adopţiei este o etapă premergătoare care durează minim 90 de zile şi în care copilul se află la domiciliul noii familii. În această perioadă, reprezentanţii direcţiei efectuează vizite bilunare pentru a putea urmări cum a evoluat copilul şi cum se înţelege cu noii săi părinţi. Prima vizită pe care o vor face aceştia este în prima săptămână de când micuţul s-a mutat cu familia.

După încuviinţarea adopţiei, are loc o perioadă de monitorizare postadopţie, care durează cel puţin 2 ani.

În această perioadă, adoptatorii au obligaţia să colaboreze cu reprezentanţii direcţiei pentru a informa cu privire la schimbarea domiciliului ori modificări intervenite în structura familiei. În cazul în care această regulă nu se respectă, fapta constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei.

De menţionat este faptul că adopţia între fraţi, indiferent de sexul acestora, este interzisă.

Pentru mai multe detalii privind procedura de adopţie intraţi pe site-ul adoptiiromania.ro