O nouă înregistrare şocantă primită de familia Alexandrei: Ar fi pus-o la cutie albanezii până trece scandalul VIDEO

„Redau doar UN FRAGMENT din discuția mult mai lungă a investigatorilor mei cu proxeneții și prostituata M. Acest dialog este interpretat de doi actori pentru a putea fi distribuit mai ușor. REITEREZ faptul că înregistrările integrale, reale, le avem și că le vom pune la dispoziție autorităților, dacă sunt cerute. Public le voi pune DOAR în momentul în care atât investigatorii, cât și fetele și sursele nu vor fi puse în pericol!! NU vom deconspira public nici investigatorii și nici persoanele care ne-au dat aceste mărturii, astea nu sunt filme proaste, sunt realități”, scrie pe Facebook unchiul Alexandrei, Alexandru Cumpănaşu.

„⚠ O româncă, prostituată în Franța, recunoaște ca investigatorii mei sunt „VÂNAȚI” de gorilele rețelelor. Mărturie halucinantă din viața de noapte a Europei. „Fetele” comunică între ele pe Facebook, folosind conturi false. Astfel se avertizează între ele, despre eventualele pericole, află noutăți despre ce se întâmplă pe „piață” și își caută noi teritorii, cu clienți bogați și proxeneți îngăduitori, care să le ofere protecție și un tratament cât mai uman. Subiectul acestei veri, atât în Italia, cât și în Franța și Spania este cazul Alexandra.

⚠ Târziu în noapte, pe o autostradă din Franța, investigatorul din echipa mea se întoarce în „adăpost”, protejat de A.D, proxenetul, interlocutorul de care vă vorbeam ieri, într-o mașină în care se mai aflau, pe lângă șofer, încă doi „gardieni”. După înfățișare, sportivi antrenați. Ambii aveau aproape 2 metri și mușchii lucrați. O statură impunătoare, care stârnea frică. Mașină oprește la un restaurant de pe autostradă. Le este foame. În timp ce comandau, investigatorul le face o propunere surprinzătoare:
I: A., crezi că aș putea vorbi cu o fată? Una de a voastră , sigură.
AD: Hmmm. Vrei să te duci la fete ? râde Nu-i o idee bună. Disponibile sunt românce, dar astea-s dracu’ gol. Nu garantez că nu vorbește cu stăpânul ei. Vezi că nu-și țin gura. Și oricum costă! Nimic nu -i pe gratis. Ar fi ceva… Dar e pe riscul tău.
I: Nu-i panică, zi-mi cât costă?
A.D: Tu vrei vorbe nu …. râde. La ora asta, dacă găsim vreuna liberă și care să știe și șmenuri, cred că sari de 200. (euro)
I: Nu-i problemă! Banii jos!
A.D: Se întoarce către un gardian R., Cât facem până la … ?
R: După ce mâncăm, vreo juma’ de oră maxim.
A.D: Sun-o pe M . Îi spui că am un client mai special. Pentru început 200, 2-3 ore, că e obosit râde. Vezi dacă e liberă. Da’ ieși afară și sună.
A.D: Boss, am sta după tine, da’ dimineață avem un drum lung de făcut. Dacă ai baftă și iese treaba, lângă hotelu’ unde e asta, ai o stație de taxiuri. Până la tine, faci 5 minute. Nu te duci nicăieri în altă parte. La M. e sigur. Dacă apare ceva, șterge-o repede!
R. se intoarce: A răspuns greu. Dormea! I-am zis că e de la tine. Ne așteaptă. Dar a zis fara sârme (microfoane, tehnica de interceptare) și alte din alea.
AD: Tu o cauți, boss. Vezi, faci cum zice. E de-a noastră, da’ eu nu bag mâna în foc pentru nimeni.

O oră mai târziu, într-un cartier dintr-un oraș cosmopolit. Hotelul de 2 stele a cufundat în bezna. Investigatorul e lăsat singur în noapte. Pe colț, recunoaște stația de taxiuri. Știe ce are de făcut. Intra la recepție. Apare un tip, chior de somn. „Vreau la M, mă așteaptă!”
„Etajul 2 , prima ușă pe dreapta. Când terminați, descuiați și ieșiți. Se închide singură ușa, după”.
După 2 bătăi scurte în ușă, deschide M. E intr-un dessu’ înflorat și fumează.
M: Cred că ești aprins tare, dacă nu lași lumea să doarmă. În spate e dușul. Hai, fă-te comod că te aștept.
I: Nu știu dacă ți-au zis băieții, dar vreau să vorbim.
M (mirată): Ce să vorbim? Speriată În ce am intrat? Ești sub acoperire, sigur. Eu o să-i sun acum!!!
I: Stai chill… Nu sunt polițist. Vreau doar să vorbim despre ce faci aici, cum îți merge, și dacă ai auzit de „cazul Alexandra” . Poftim, ai aici banii, exact cum v-ați înțeles! Pot să fumez? Crede-mă că nu înregistrez nimic. Și că nimeni, niciodată nu o să afle despre tine. Te voi proteja. Îți promit.
M: Nu știu de ce a intrat R. în povestea asta. Dacă esti unu’ din aia de a dat pe gură ce e la Bari, cred că tu trebuie să te protejezi. Te caută albanezii. Habar n-ai cu cine te-ai pus. Închide telefoanele și pune-le sub pernă. Ai altceva pe tine?
I: Nu, poți să mă controlezi. Vreau doar să vorbim.
M: Cum să nu știu de Alexandra? Cine nu știe? În Italia e zarvă mare. Am vorbit cu fetele de acolo. S-a stricat treaba. O vreme tre’ să stea la cutie.
I: E chiar așa groasă ?
M: Am lucrat 4 ani în Italia. Nu e de joacă. Acolo, carabinierii sunt mână în mână cu peștii. Ne băteau, că produceam puțin. Am trecut prin multe. Da’ ce să fac ? Am intrat în treaba, ies foarte greu. Măcar de aici vin în țară o dată pe an, să-i văd pe ai mei. Ei știu că lucrez că îngrijitoare la un magazin. Le mai las bani. Cât oi mai putea sta și eu.
I : Ce crezi de Alexandra ? E moartă ?
M : Fetele de acolo zic că nu! Alea mai vechi cică știu mai multe. Am apucat să văd și eu la televizor câte ceva. Nebunu’ ăla o arde aiurea.
I: Asta crezi tu, sau ti-a spus cineva ?
M : Toate fetele de acolo cu care vorbesc zic că e vrăjeală asta cu omorâtu’. Și că ar fi pus-o la cutie albanezii până trece scandalu’. Da’ numai Dumnezeu știe…
I: Ți-au mai zis ceva prietenele din Italia ? Orice amănunt e important.
M: Nu am deschis discuția. Prea mult. Se feresc și ele. În Italia sunt alte vorbe. Mai cu frînă. Dacă nu eram atentă, cădeam în nenorocire vara trecută.
I: Vara trecută ?
M: Pe la sfârșitul lu’ iulie. Mi-a scris pe messenger o nebună, da’ e doxă în meserie… e acolo de 15 ani, că e loc de vreo 1200euro, dacă adun vreo 10 românași să-i dau numerele de mobil. Cică se strângeau oameni ca să-i ducă în țară la nu știu ce adunare în București. Căutau disperați de ăștia dupa bani, care sparg betoane în șantiere. Boschetari care își sparg banii pe alcoale și curve. M-a întrebat daca am vreo câțiva dilii, zbengoși.
I: Și i-ai dat ?
M: Am căutat vreo câțiva. Da’ mi-a zis una tot pe Facebook că a aflat de la unu’ de la gardă, detașat în Italia, care are drag la ea, că e pe nasoale. Că voiau să facă tămbălău la București, cică. I-am zis lui F. și mi-a zis să stau în banca mea.
I: Poți să-mi dai și mie profilul de Facebook al ăleia ? De te-a sunat. Ai cuvântul meu că nu îl știu de la tine.
M: Dacă află cineva că de la mine, fac urât. Uite aici, scoate telefonul și arată. Uite hârtie și notează. Banii rămân la mine. Și nu m-ai văzut”.

Alte articole

Gheorghe Dincă dezvăluie fără regrete cum a chinuit-o pe Alexandra Măceşanu, la cinci ani de la tragedie. „Dovediţi că eu sunt monstru!”

Gheorghe Dincă, dus ”la azil”. Monstrul din Caracal va executa acolo restul detenției