„Unul dintre motivele pentru care părinţii iau decizii singuri atunci când vine vorba de medicaţia celor mici este că nu au timp să meargă la medic la primul semn de boală. Cu toate acestea, recomandarea noastră este ca ei să dezvolte o relaţie strânsă cu medicul pediatru bazată pe comunicare continuă şi împreună cu acesta să stabilească situaţiile de urgenţă în care ei pot administra singuri medicamente. Desigur, este important ca apoi să se prezinte cu cel mic la un consult”, a declarat Dan Zaharescu, Director Executiv, Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM).
Când se poate folosi automedicaţia?
Printre numeroasele situaţii în care simptomele alertează familia, există unele în care este necesară o intervenţie medicamentoasă promptă: febra, convulsiile şi şocul anafilactic.
Febră mare
„Febra este unul dintre simptomele pe care părinţii trebuie să ştie cum să le trateze mai ales în situaţiile în care creşterea este brutală. Aceasta se defineşte prin creşterea temperaturii peste 38 grade, creştere care trebuie măsurată corect, cu un termometru axilar sau rectal.
Febra este un indiciu pentru reacţia de apărare în infecţii şi devine periculoasă dacă depăşeşte valori mari sau creează disconfort copilului, stare care se poate manifesta prin somnolenţă, slăbiciune, încordare, modificarea culorii pielii. Este una dintre cele mai întâlnite cazuri în care este necesară automedicaţia, evitându-se astfel posibile complicaţii (convulsii febrile).
Recomandarea este ca antitermicul administrat şi dozajul să fie anterior agreate cu medicul pediatru pentru ca medicamentele nu sunt bomboane si trebuie avute in vedere anumite aspecte. Spre exemplu, medicamentele care au la bază substanţele active acetaminofem sau ibuprofen sunt recomandate, în timp ce medicamentele cu acid acetil salicilic sunt interzise, iar cele cu algocalmin au indicaţii în combaterea durerii. Părinţii sunt sfătuiţi să nu administreze celui mic mai mult de un medicament în acelaşi timp deoarece alternările sau asocierile de medicamente cresc riscul toxicităţii hepatice şi renale. Şi nu în ultimul rând, administrarea antitermicului va fi urmată de programarea unei vizite la medic fiindcă este necesară cunoaşterea şi tratarea cauzei febrei”, a declarat Dr. Evelina Moraru, medic primar pediatru Spitalul de Copii Sf. Maria Iaşi.
Şocul anafilactic
Dacă părinţii ştiu că cei mici au o alergie, ei trebuie să fie pregătiţi întotdeauna cu un medicament antihistaminic şi un kit autoinjector cu adrenalină sau epinefrină pentru utilizare în caz de urgenţă. Mai mult, pentru ca cel mic să primească ajutor eficient în cazul unui incident la şcoală sau pe stradă el poate purta o brăţară de avertizare.
„În cazul şocului anafilactic timpul de intervenţie este foarte redus. În doar câteva secunde se pot instala simptome de alarmă ca sufocarea, erupţii urticariene, umflături gigante sau chiar un edem fără urticarie care creşte şi poate provoca moartea prin sufocare.
Părinţii trebuie să ştie cum să procedeze şi să reacţioneze imediat. Adrenalina se administrează la intervale de 5-10 minute, iar antihistamicul trebuie să fie de ultimă generaţie cu acţiune doar asupra sistemului imun, nu şi asupra celui muscular sau nervos. Aceste proceduri trebuie stabilite împreună cu medicul pediatru şi după fiecare episod alergic, cel mic trebuie să meargă la medic pentru un consult detaliat”, a adăugat dr. Moraru.
Convulsiile
Convulsiile sunt incidente care impun solicitarea internării de urgenţă în cazul în care nu sunt cauzate de o boală cronică unde deja se cunosc atitudinile de urmat. Celui mic nu trebuie să i se administreze un medicament pe cale orală deoarece există pericolul aspirării, în schimb i se poate administra pe cale rectală un medicament anticonvulsivant la recomandarea medicului. Cel mic trebuie aşezat în poziţie laterală şi transportat la spital.